Doar o poveste despre experiente, despre alegeri asumate si dreptul de a nu regreta nimic din ceea ce faci. 

Dar poate ca "An Education" nu ar fi fost nominalizat la Oscar fara minunata Carey Mulligan, actrita care la 24 de ani reuseste sa interpreteze rolul unei adolescente de 16, cu prospetime, autenticitate si firesc. Recunosc ca Mulligan a urcat rapid pe scara preferatelor mele. Pentru naturalete, pentru farmec, pentru ras, pentru asemanarea (cel putin in film) cu Audrey Hepburn.

Jenny face parte din clasa de mijloc londoneza, traieste cu parintii si nu prea are voie sa faca nimic din ceea ce ar putea sa o distraga de la scopul final: Oxford. Ca orice adolescenta viseaza la libertate, iubiri, momentele in care va putea asculta muzica preferata in voie si, mai ales, viseaza sa plece la Paris. Ascultatoarea si inteligenta Jenny se trezeste in valtoarea unei aventuri atat de mult asteptate atunci cand in viata ei apare David.

Acesta este un fermecator ce reuseste sa suceasca pana si mintea morocanosului tata (jucat impecabil de Alfred Molina), valsand cu gratie printre miciuni, inventii, escrocherii si cuvinte frumoase.

Bineinteles ca acest castel de nisip se naruie facand praf viata tinerei Jenny. Dar povestea are si un final fericit.

Jenny este atat de proaspata, inteligenta, fermecatoare si sincera, incat lumea intreaga pare sa se lase cucerita de ea. Chiar si esecul il primeste cu o demnitate nefireasca varstei, pastrand increderea, vointa, motivatia.

"An Education" nu e feminist, dar nici feminin. Nu e o drama, dar nici o comedie. E o poveste ce se poate intampla. Nici buna, nici rea. O poveste care schimba. Pentru ca, la urma urmelor, asa sunt toate povestile din viata noastra. Poate nu chiar la fel de fascinante.