
Nu mai stiu ce emisiune era. Nici ce zi, ce an, dar stiu ca eram indeajuns de mica incat sa ma joc pe covor. La televizor Irina Margareta Nistor vorbea despre un film. Nu mai stiu care, dar la un moment dat vocea penetranta a rostit “asta este viata mea? Science-fiction? S-ar putea”. Replica mi s-a intiparit in creier si am repetat-o obsesiv, intr-una, intreaga zi, pe diferite tonalitati pana cand bunica a reactionat isterizata.
De atunci vocea Irinei Margareta Nistor e o marca a copilariei mele, obsedanta si incarcata cu amintiri. |mi aduce inapoi parfumul zilelor ghemuite in coltul canapelei devorand desenele animate atat de colorate si pline de personaje fascinate. Apoi primele filme cu karatisti si primul film romance. Momentul in care m-am indragostit iremediabil de cinematografie.
PeTocuri: Critic de film, traducator, publicist, prezentator TV. Care este adevarata dumneavoastra vocatie?
Irina Margareta Nistor: Asta ar trebui sa decida publicul. |mi plac toate de-o potriva si as adauga si realizator de emisiuni de radio, dar si profesor de limbi straine.
PT: Putina lume cunoaste povestea dumneavoastra si cum ati ajuns sa deveniti “vocea occidentului vizual”. A fost o intamplare fericita? Aveati contact cu lumea filmului si inainte?
IMN: A fost o intamplare mai mult decat fericita pentru ca de fapt erau combinate doua dintre pasiunile mele : traducerile si filmele. Lucram deja in televiziune ca redactor si traducator de film, simultan pentru comisiile ideologice care decideau ce titluri puteau rula, dar faceam si subtitrarea pentru peliculele difuzate pe post, din 1980, cand de altfel incepusem dublaj si la Cinemateca din Bucuresti .
PT: Aveati totusi o ocupatie periculoasa in niste vremuri tulburi. Cum explicati “permisivitatea”? Ati avut probleme? Nu v-a fost teama?
IMN: Daca ar stii omul dinainte! Respectiv daca as fi stiut ca fenomenul exista in toate celelalte tari fost comuniste nu m-as mai fi temut chiar deloc. Permisivitatea se explica prin faptul ca nici cei care detineau puterea nu stiau limbi straine, ca patronul la care lucram le dadea stabilor gratis, si ca era o moda de care toata lumea se facea ca nu stie sa existe. Nu era inca legea drepturilor de autor , deci se pirata ca-n codru. Sa nu uitam ca nu mai erau decat 2 ore de program la TV , deci se murea de plictiseala.
PT: Nu mi se pare deloc usor sa traduci zilnic filme, sa le urmaresti si sa fii in acelasi timp indragostitul, indragostita, ucigasul si mama vitrega. Cum reuseati dedublarea?
IMN: Ma amuza sa fac voci. Nu obosem niciodata. Si acum cand sunt in strainatate si fireste merg mult la cinema, imi traduc in gand replicile in fraze complete si coerente. Nu ma multumesc doar sa inteleg ce se spune. Caut echivalente.
PT: Spuneati la un moment dat ca sunteti atemporala. Ca masurati timpul in filme si durata lor. Cum e sa traiesti o vata plina de personaje si actiuni?
IMN: E ideal. Poti ignora multe neajunsuri care iti pot altfel otravi viata.
PT: Ati tradus mii de filme. Pentru mine va identificati cu desenele animate pe care le asteptam cu sufletul la gura. V-as intreba care a fost desenul animat preferat si de ce?
IMN: Parisul vesel, pentru ca ador vocile celebre, orasul si felinele.
PT:Aveti filme pe care le-ati tradus si care v-au ramas aproape de suflet?
IMN:Sunt si filme pe care le-am tradus de nenumarate ori la Cinemateca si pe care le-as revedea oricand cu placere, ca Oul de sarpe al lui Bergman. Pe video sunt in primul rand desenele animate, dar si Doctor Jivago, pentru ca era o palma pentru comunisti si o fascinanta poveste de dragoste,
PT: A urmari filme ore insir este o placere, dar se transforma la un moment dat intr-un gest reflex? Nu va plictisiti de clisee si personaje-tip?
IMN: Sigur ca ma plictisesc , dar le ironizez in gand sau cu prietenii (cel mai bine imi era cand traia mama, cu care ma intreceam in afurisenii ) si devine char un joc agreabil. Altfel, cum in general nu prea am rabdare, ar fi oribil. Eu am probleme si cu oamenii prea inceti sau pisalogi, care se intind ca alvita la vorba si nu spun nimic interesant.
PT: Aveti rabdare sa urmariti un film prost pana la sfarsit?
IMN: N-am incotro pentru ca trebuie de obicei sa scriu sau sa vorbesc despre el, si vreau sa-i dau o sansa pana la capat. Dar daca nu se drege , comentariile sunt mai mult decat acide, chiar malitioase de-a dreptul.
PT:Cat de selectiva sunteti in alegerea filmelor? Care sunt criteriile?
IMN: Curiozitatea e mai mare decat ideea de a fi selectiv. Ma atrag actorii, premiile, dar imi place si sa descopar necunoscuti.
PT:Cum priviti filmul romanesc astazi si noul val de regizori? Aveti regizori romani preferati?
IMN: Ca pe un lucru bun care ni se intampla, in sfarsit. |mi place Corneliu Porumboiu si A fost sau n-a fost, il admir enorm de fiecare data pe Cristan Mungiu pentru 4 luni , 3 saptamani si 2 zile, pe Bobby Paunescu pentru iubirea cu care face film, pe Radu Muntean pentru Hartia va fi albastra, dar si pe Catalin Mitulescu pentru Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, sau pe Ruxandra Zenide pentru Ryna. Fara a uita Moartea Domnului Lazarescu a lui Cristi Puiu,si mai ales Filantropica lui Nae Caranfil.
PT: In calitate de critic ce urmariti la un film “bun”?
IMN: Sa se gandeasca si la public, nu numai la jurii.
PT: Stiu ca probabil va este foarte greu sa alegeti, dar care ar fi regizorii dumneavoastra preferati?
IMN: Billy Wilder, Orson Welles, Liviu Ciulei, Murnau…
PT: 3 filme pe care le-ati revedea oricand si oriunde.
IMN: Casablanca, Totul despre Eva , Padurea spanzuratilor
PT:Urmariti si serale? Daca da, care?
IMN: Preferatele mele au fost Forsyte Saga si Perla Coroanei. |mi plac cele cu spitale (inclusiv cele romanesti) ca Dr. House sau Anatomia lui Grey, dar m-am uitat si la Neveste disperate, si ma calmeaza Verdict Crima. Iar cel mai drag dintre toate, unde sper sa ma refugiez este Poirot, cel cu Sir David Suchet.
PT: Ce face Irina Margareta Nistor atunci cand nu se uita la filme? Ce alte pasiuni ii umplu zilele?
IMN: Merg la teatru si concerte de muzica clasica, ma bucur de motanul meu Ritz,si calatoresc ca sa vad filme, muzee, sa aflu curiozitati, si sa cunosc oameni noi pentru perioade scurte cat sa nu ma dezamageasca.
PT: Stiu ca va place zborul cu avionul, va plac calatoriile "la inaltime". De unde aceasta pasiune?
IMN: Poate unde in copilarie tata mi-a construit un leagan, care mai e si acum, si in care ma puteam da peste cap. Bunicul , care ca si tata a fost erou de razboi, avea brevet de pilot. Acolo sus chiar ma simt in al noualea cer , mai aproape de cei dragi care ne-au parasit temporar.
foto:hmultiplex.ro, culturalsrr.ro





Print








