Si nu vorbesc aici de defectele majore pe care le poate avea un om, de acele defecte peste care nu poti sa treci cu vederea, ci de micile copilarii si de ideile lor bine fixate acolo in cerebel cum ca ei sunt cei mai buni si ca lor li se cuvine tot.

Ce ne enerveaza la ei

Au o memorie (prea) selectiva. Stiu numele tuturor jucatorilor de fotbal romani si straini deopotriva, dar uita zilele de nastere ale rudelor, uita de aniversarea voastra si uita sa cumpere cadouri.

Se holbeaza. Nu se pot abtine sa nu se holbeze in decolteul generos al altor femei chiar daca te tin pe tine de mana.

Nu recunosc niciodata ca nu le stiu pe toate. De exemplu, plecati intr-o excursie, pe munte. Bineinteles ca nu vrea sa mergeti pe traseul stabilit de alpinisti. Intotdeauna va stii o scurtatura. Devine evident faptul ca v-ati ratacit, insa nu va recunoaste acest lucru pana nu va ajunge pe marginea unei prapastii si intunericul nu va va mai lasa sa continuati drumul spre nicaieri. Macar te alegi cu o vacanta esuata.

Sunt gelosi. Nu cumva sa auda ca in grupul tau de prietene s-a strecurat si vreun mascul ca risti sa nu mai poti iesi fara el din casa.

Sunt egoisti. Vor intotdeauna sa le pui masa, sa aiba hainele spalate, calcate, dar nu vor recunoaste nici in ruptul capului ca tu muncesti mai mult decat ei.

Pentru ce traiesc. Traiesc pentru a bea bere, pentru a face sex si pentru a se uita la televizor. Ordinea in care le prefera depinde de la un individ la altul.

Au drepturi din nastere. S-au nascut pentru a fi stapanii telecomenzii si stapanii celui mai comod fotoliu din casa.

Se cred buni la toate. Orice barbat se va lauda ca este si instalator, si tehnician, si zugrav si mecanic si electrician… all in one. Sa nu cumva sa ai nevoie de serviciile sale ca abia dupa ce va distruge totul in jur va suna la un specialist.

Dar, asa cum sunt ei, ii iubim si ii adoram pentru ca sunt ai nostri si nu putem sa traim fara ei. Si pana la urma, hai sa recunoastem: chiar ne-am plictisi daca n-ar fi langa noi!