Una peste alta, oricum ai privi-o, e indragostire. Si, de cele mai multe ori, nu stii de unde si ce te-a lovit. Te trezesti ca, fara sa vrei, zambesti putin retard, uiti de deadline-uri, nu mai ai chef de prieteni, socializare si alte trivialitati ce ti-au umplut viata pana la momentul “X”.

Ei bine, aceasta este etapa in care organismul tau incepe sa secrete dopamina, ocitocina, feniletilamina. Simturile devin mai alerte, creste dorinta de apropiere, si, pe masura ce se intensifica aceste sentimente, ne pierdem si controlul intrand intr-o stare de euforie (sau disperare, de la caz la caz).
“Dragostea e oarba”
Cam asa ceva, pentru ca secretarea acestor chimicale nu are inca o explicatie rationala. Hormoni, feromoni, reactii ce nu depind de noi. Prin urmare intrebarile de genul “ce-a vazut la el?” nu-si mai au locul, decat atunci cand el e echipat cu un cont bancar substantial. Desi, si in acest caz raspunsul e evident. 

Indragostit nebuneste
Nu e doar o figura de stil. Comparatia intre o tulburare psihica, o stare de nebunie si comportamentul indragostitului este mai mult decat valida. Comportamentul obsesiv-compulsiv, depresia, tendintele maniace se regasesc in ambele situatii.

Dupa cum spun britanicii, de data aceasta unii seriosi cu diplome multe in psihologie, nu acei “cercetatori britanici”, durerea indragostitului nu ar trebui clasata drept ceva fara importanta.
"Creierul indragostit” si “creierul bolnav” se suprapun din punct de vedere al simptomelor. De exemplu, oamenii intr-o stare maniacala au stari de euforie anormale si tind sa faca gesturi exagerate, cum ar fi sa cumpere cadouri foarte scumpe ( ha! ha!). Preocuparea exagerata si starea de anxietate sunt iarasi caracteristici ale maniacilor, alaturi de tendinta de a acorda imporanta exagerata obiectelor. Sau ale indragostitilor? De cate ori ai verificat telefonul sa vezi daca nu ai un apel ratat sau cate stari de paranoia te-au apucat cand a anulat o intalnire din cine stie ce motiv? Si da, inca mai pastrezi biletelul acela ridicol.

Probabil ca toate lumanarele, ursuletii si cutiile cu ciocolata sunt create pentru a calma isteriile in pragul nebuniei. Lucruri copilaresti care sa mai calmeze putin.  In cazul barbatilor e mai simplu. Dupa cum a declarat preamaritul Freud,  dragostea romantica e suprimarea instinctelor sexuale.

Dragostea dureaza doi ani (nu trei)
Cam aceasta fiind perioada necesara stramosilor nostri sa procreeze. Asa ca atractia majora si “fluturii din stomac” se pastreaza pentru o perioada propice perpetuarii speciei. Intre timp tehnologia, evolutia, independenta, civilizatia au schimbat regulile sociale si cele ale iubirii. Organismul nostru se pare ca a ramas putin in urma.

Starea de atractie pura, de “ma sufoc, la propriu, cand nu te vad si am uitat de familie, prieteni si viata”  poate dura de asemenea de la 6 luni la 2 ani. Daca dupa acest timp atractia inca mai exista, desi intr-o forma mai umana, mai potolita, lasandu-va loc si pentru alte activitati, atunci inseamna ca ati ajuns la o stare de confort, echilibru si atasament ce poate fi pastrat pentru viitor (vezi inel, altar, da, vreau).

In concluzie, nu prea depinde de noi daca ne indragostim. In al doilea rand, nu alegem de cine (de parca nu stiam asta). In al treilea rand, oamenii indragostiti sunt in pragul nebuniei, asa ca ar trebui tratati ca atare. Iar pentru perpetuarea speciei si gasirea unui partener  e nevoie de o perioada maniacala in care sa fim intre biserica si azilul de nebuni.

Intrebarea mea este insa: cum se comporta un nebun autentic, indragostit?

foto: photobucket.com- crazy love