PeTocuri: 20 de ani de teatru. Cum v-au schimbat? Ce regrete aveti?
Ilinca Goia: Cum m-a ajutat  teatrul? … Nu exista nici un aspect  din viata  sau experienta mea in care  teatrul  nu m-a ajutat. Regrete nu am.
PT: Cand va considerati multumita de interpretarea dvs intr-un rol?
IG: Cand aceasta  rara, dar sublima coeziune intre regizor/public/actori e in perfecta armonie.
PT: Daca nu sunteti in forma maxima, dar trebuie sa jucati, cum abordati un rol?
IG: “OH YES, I’M A GREAT PRETENDER”! Folosesc imaginatia, acest minunat vehicol. Actul de creatie in sine e facut sa te ajute  sa-ti "redobandesti " energia  necesara.
PT: Care este rolul la care visati?
IG: Cel pe care  nu l-am jucat inca.

PT: Considerati jocul intr-o telenovela un compromis acceptabil?
IG: DEPINDE! De calitatea productiei si de “morala” rolului… si nu ma refer la cea crestina, ci la cea artistica, aceea care face din rol un act cultural. 
PT: Daca un regizor va propune un rol pe care nu-l considerati deloc potrivit pentru dvs, il acceptati?
IG: Iar ...DEPINDE. De regizor, de piesa, de rol  ... de interesul  provocat  in  acest  autostudiu. Cuvantul "provocare " nu-si prea are rostul, dar cred ca la asta  va referiti…  La noutatea unui teren pe care nu l-am parcurs.
PT: Ce miza are cea mai recenta piesa in care jucati, Tectonica sentimentelor?
IG: Oscar Wilde a scris comedia "Ce inseamna  sa fii onest ". S-ar potrivi  foarte bine si  aici.
PT: In viata reala, poate dragostea sa ofere un raspuns complet nevoilor noastre?
IG: DA! DRAGOSTEA INTOTDEAUNA OFERA UN RASPUNS!

PT: “Trebuie sa acceptam sa traim în complexitate. Niciodata sa nu simplificam! Niciodata sa nu amputam! Cei care pretind ca pot suprima dificultatile sau contradictiile existentei, aceia sunt impostori!”. Sunteti de acord cu aceasta teorie a scriitorului francez, Eric Emmanuel Schmitt?
IG: In alt context  si ca adevar de viata  “Simplitatea   e mai aproape de adevar si de  divinitate”. Asadar,  daca eroina  mea  punea numai  intrebarea  simpla si curata: “Ma iubesti?”, gasea raspunsul dorit,  dar ... atunci  piesa nu s-ar mai fi scris! Abia  acolo incepe complexitatea, cand  “complicam  lucrurile”. Insa, fara acest  paradox, viata  ar avea un spectru de culori foarte limitat. Si arta la fel.
PT: In ce masura este teatrul un loc al raspunsurilor sau al intrebarilor?
IG: Teatrul a fost / este /si va fi un loc al raspunsurilor si al intrebarilor ... ca viata insasi.
PT: Ce ofera unui actor teatrul spre deosebire de film?
IG: Teatrul este in continua miscare, fiecare seara este altfel, fiece reprezentatie capata altfel de respiratie, de pulsatie, de chemare si raspuns. Poti juca acelasi spectacol ani de zile fara sa incetezi a-l descoperi ! …  In film nimic nu e in miscare, nu se schimba, il filmezi astazi si peste 10, 20 de ani arata la fel, exprima aceleasi trairi si idei. Sunt, intr-un fel, doua meserii diferite fiindca sublimeaza doua tipuri de raspundere artistica diametral opuse. Pentru mine se completeaza minunat; mi-e dor sa mai fac film. In ultimii ani m-am concentrat mai ales pe teatru.
PT: Aratati extraordinar. Ce relatie aveti cu corpul dvs? Este importanta pentru profesia pe care v-ati ales-o?
IG: TOT  ce apartine unui actor il ajuta  sa-si exprime individualitatea  si personalitatea  lui de actor. De aceea am grija de trupul meu, il strunesc, il ingrijesc, il respect, il tamaduiesc, il ascult … Si sufletul la fel, mai cu seama sufletul! Am grija de mine fiindca am nevoie de mine.
PT: Sunteti o femeie foarte frumoasa. V-a ajutat acest lucru sau din contra, v-a ingreunat evolutia profesionala?
IG: Nu stiu. Poate …
PT: Aveti o formula pentru fericire? Ati gasit-o undeva?
IG: NU! Dar nu incetez sa o caut.