Aflat in parc, iar nu pentru a face o plimbare, primarul Ontanu i-a invitat pe maturatori si jandarmi la o mica lectie de... dirigentie. Fiind nemultumit de situatia parcurilor bucurestene in care domneste mizeria, Ontanu nu a ezitat sa ii ameninte pe muncitori cu ''mancarea ficatilor'' in cazul in care nu au de gand sa isi faca datoria.

Tocmai cand acestia se bucurau ca au scapat de primarul moralizator, Ontanu este intors din drum de imaginea unei muncitoare REBU care fuma in timpul programului. Cum nicio neregula nu trebuie lasata nepedepsita, domnul primar a stins tigara aprinsa in pumnul muncitoarei, sa se invete minte ca acolo se munceste, nu se fumeaza.

Evenimentul, adus in atentia presei de Andressa nu este cu siguranta unul din cele mai socante din ciclul "seful meu, stapanul meu'', dar ridica totusi o problema: pana unde se poate intinde sefia? Cat de mult a gresit muncitoarea, dar Ontanu unde ar fi trebuit sa se opreasca cu pedeapsa? Traim intr-o tara care nu s-a dezvatat inca de proastele obiceiuri ale comunismului, in care seful e un fel de idol, iar subalternii un fel de sclavi fara drept de replica.

Avem nevoie de lectii de cultura organizationala, de o redefinire a raporturilor manager/angajati si de oameni care odata aflati la putere stiu ca leadership-ul este o responsabilitate, iar nu un privilegiu.