
Afisele au umplut orasul. Pe stalpi, pe ziduri, chiar si la coltul blocului. Si mi-am amintit ca nu am mai ascultat Guns de ceva timp.
Am deschis Itunes si am cautat albumele. Aranjate asa cum le lasasem, acordurile au inceput sa se reverse. Si, odata cu vocea lui Axl, au revenit si senzatiile.
Since I Don’t Have You e melodia saptamanii. Impleticita, usor confuza, amintirea unor zile de vara s-a strecurat in birou. Si brusc mi s-a facut din nou dor de mare. De o plaja pustie asa cum gaseam odata, si de o zi racoroasa. De un week-end de septembrie in care soarele sa se domoleasca, lumea sa intre din nou in birouri si sa lase plaja goala, marea sa se izbeasca de un nisip curat.
Sa fie innorat si putin racoare, ici si colo sa se vada urmele unei veri zbuciumate si doar prin unele colturi cativa nostalgici si eventual putin indragostiti sa mai dea semne de viata.
La un moment dat existau asemenea zile, momente, si pe fundal se auzea doar vocea gajaita, chinuita, plictisita. Ba chiar si cate un ratacit care-si lega bandana cand incepea melodia.
Si in curand, tot in septembrie, Guns ajung la Bucuresti. Pana atunci revin cu “moments of guns&moments of roses”.





Print








