Ok, ok, vorbesc despre ciocolata. Mmmm, ciocolata....acest rasfat care ne penduleaza intre agonie si extaz... Cine a zis ca cele mai bune lucruri in viata sunt gratuite sigur nu a dat peste ciocolata Dolfin.

Urmand logica fireasca a lui Cartarescu, m-am intrebat si eu filozofic "De ce iubim ciocolata?". Pai, eu as putea sa fac o scurta lista de motive, scurta pentru ca doar atata spatiu am la dispozitie:

- daca mananc 40 de grame pe zi, chiar cred ca nu ingrasa:) nu reusesc niciodata sa ma opresc mai devreme de 300 de grame, dar cine mai numara?

- ma incanta senzatia de catifea pe care fiecare tableta o lasa pe degetele mele

- simt cum hormonul fericirii, serotonina, se activeaza dupa fiecare bucatica si, credeti-ma, e singurul mod prin care recunosc existenta acestui hormon pervers

- nimic nu se compara cu senzatia de "imi ploua in gura" atunci cand intru intr-o ciocolatarie

- imi ofera cele mai paradoxale senzatii: o infinita placere care imi scurtcircuiteaza brusc creierul si o infinita vinovatie pe care mi-o rezolv, de regula, la sala cu cateva ore in plus de tae bo si dureri crancene la abdomene - cand imi jur in gand ca este ultima bucatica de ciocolata pe care am avut placerea sa o cunosc

- este intotdeauna ambalata frumos, de parca ar fi mereu Craciun si ti-ai gasi cadoul sub brad pe care nu-l mai sperai

- imi place sa o fac cadou, sa o primesc drept cadou, sa mi-o cumpar singura, sa o degust la prietene in vizita, sa o sortez la supermarket dupa arome si sa le mangai cu privirea, sa le ofer copiilor ca sa mai fur si eu cate o tableta...

-este cel mai savuros pretext pentru o durere de cap

- daca se numeste Dolfin stiu sigur ca va deveni my next favourite guilty pleasure. De ce? Descoperiti singuri aici.

Inchideti ochii, savurati gustul....restul vine de la sine.