Ma inveselesc de fiecare data cand vad copii cu ghiozdane imense in spate care merg grabiti spre scoala agatati de mana unui parinte. Din spate, vezi doar niste ghiozdane sprijinite pe doua picioruse care se straduiesc din rasputeri sa tina pasul cu cei mari. Sunt la scoala acum. Au parcurs déjà o bucata destul de importanta din drumul spre “Si cand voi fi mare�.

Copii am fost cu totii, dar unii dintre noi nu am ajuns sa fim inca parinti. Asa ca am stat de vorba cu Mihaela, o mamica a doua fete, sau mai bine zis, domnisoare: Ana, care este deja in clasa a patra, si Teodora, in clasa a doua. Ce inseamna pentru Mihaela inceputul scolii fiicelor ei? Inseamna ca reincepe scoala si pentru ea si pentru sotul ei.

Se trezeste la 6:30 pentru a avea timp de toate. Este nevoie de lenjerie care sa se asorteze cu hainele, de ciorapi nescamosati, bluza fara dantela, ci doar cu guler simplu - asta in conditiile in care lucrurile sunt simplificate de faptul ca cele doua domnisoare poarta uniforma. Parul nu trebuie sa intre in ochi. Este prins fie cu bentita, fie cu clame. Aici Mihaela nu intervine si are, uneori, surpriza sa-si vada fetele cu o coafura funky la 220.

Urmeaza micul dejun care decurge, de obicei, fara probleme. Pachetelul pentru scoala e indispensabil: sendvis, fructe si o sticla cu apa sau ceai. Cand ghiozdanul e facut de seara, e bine. Cand nu, e de rau. Timpul parca fuge dintr-o data mult mai repede. Tatal le spune din usa ca pleaca fara ele pentru ca intarzie la serviciu, dar nu pleaca niciodata.

Cand fetele se intorc de la scoala, iar Mihaela vine de la serviciu, e timpul pentru teme. E drept, nu chiar intotdeauna. Cateodata, Mihaela are norocul si nu primeste teme pentru acasa, doar fetele care se descurca singure.

De dormit, nimeni nu doarme devreme si toata lumea se trezeste cu greu a doua zi. Din nou, in picioare la 6:30, din nou ciorapi nescamosati, uniforma, pachetelul pentru scoala… timpul fuge…repede…