Cand eram mica, masa de duminica de la pranz era pentru mine o mare surpriza (neplacuta). Nu intelegeam de ce era nevoie sa vin de la joaca ca sa mananc ceva pregatit de mama si bunica.
Ritualurile in familie sunt un mod minunat de a crea acel sentiment special de apropiere, indiferent cat de incarcat este programul fiecarui membru. Sa planifici un timp doar al vostru, in conditiile in care cei mici au si scoala si activitati extrascolare iar agenda ta este deja depasita de situatie, poate deveni o aventura ca-n jungla. Chiar daca suna mai putin aventuros, sa te dedici unui ritual zilnc, saptamanal, lunar sau chiar anual poate deveni pretextul perfect pentru a impartasi povesti amuzante si updateuri personale.
Aceste modalitati de a petrece timpul in familie nu trebuie sa fie prea elaborate sau simandicoase. De fapt, cel mai simplu gest – o masa de pranz cu toti membrii sau o seara la film sau bowling - poate avea o semnificatie la fel de importanta. De regula, ambii parinti lucreaza iar copiii au scoala si un program solicitant asa ca weekendurile sunt singurele momente libere in care va puteti petrece timpul laolalta. Un program relaxant de weekend poate fi exact ceea ce va lipseste si modul cel mai placut de destresare dupa o saptamana haotica.
Poate include o cina in familie vineri seara, o iesire in parc sambata la panz si un mic dejun cu clatite duminica dimineata. Evident ca trebuie gasit timp pentru ca fiecare sa-si aranjeze programul asa cum doreste, asa ca lasa niste spatii goale intre momentele petrecute impreuna pentru a le permite celorlati membrii ai familiei libertatea de care au nevoie. Si daca doar mancati impreuna vineri seara si este la fel de important, tot ce trebuie sa incercati este sa va relaxati si sa povestiti ce se mai intampla in viata fiecaruia in cursul saptamanii care a trecut. Este un mod perfect de a scapa de bagajul stresat al programului incarcat de la birou si o metoda de a relationa cu cei din familia ta, de a-i face partasi la toate aspectele care conteaza din viata ta.
Pregateste o masa usoara dar delicioasa si ceva special pentru copii (un meniu variat si adecvat ar fi pui la coptor cu legume proapete si lasagna). Daca te gandesti la un desert, roaga-i pe toti sa te ajute la preparea brioselor, ciocolatei sau prajiturilor cu glazura. Implica-i pe toti in acesta activitate si gaseste o sarcina pentru fiecare in parte: sa puna masa, sa aseze farfuriile, sa spele vasele, etc.
Familia si timpul dedicat ei are recompense mai putin vizibile dar felul in care stii sa profiti de afectiunea si increderea stabilite cu ajutorul unor ritualuri specifice este o caracteristica a ceea ce reprezentati fiecare in parte in cadrul familiei voastre.
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
Mary_789
pufyka77 elena MarianaImi amintesc cu drag de gogosile pe care le facea mami meu.
motanica
Eram cu mama sa luam brad, cel mai mare, cel mai frumos ! Am ramas afara sa privesc fulgii de nea ce cadeau pe pamant. Asa se derulau in mintea mea amintirile legate de copilarie, de Craciun.
“Cu mainile inghetate incercam sa ating geamul plin de chiciura si simteam cum pielea mi se lipea incet de el. Cand apasam pe cleanta inghetata si intram in casa, simteam mirosul dulce de portocala, de cozonac, de sarmale, iar in sufragerie, intre doua fotolii, bradul de Craciun isi imprastia aroma in aer.
Dar nu mai e la fel! Pe cand ne strangeam in jurul bradului, verisorii mei si cu mine, iar parintii si bunicii priveau cu lacrimi in ochi momentele acelea; cantam colinde, eram uniti. Uniti prin cantec, prin tacere, prin sarbatoarea Craciunului.
Iar cei ce ne-au dat viata priveau cu mandrie la copii lor! Ce fiinte!
Am crescut si ne-am schimbat. Cu greu ne mai poate face cineva sa simtim ce simteam atunci! Era cel mai frumos dar posibil, si fericiti sunt aceia care nu s-au schimbat de atunci si pana astazi!
Acum lumea e rece… lipsita de sentimente, de orice sclipire in ochi fata de aceste perioade ale anului. Bucuria sarbatorilor, si anume Craciunul, aproape ca a disparut din sufletele noastre. Suntem blocati intr-o lume moderna, in care trebuie sa fii insensibil ca sa suporti vorbele unora. Adio Craciun, adio simtiri!”
Dar degeaba sper!… Acum eu insami plec sa cumpar un brad, cel mai mare, cel mai frumos si merg acasa, unde atmosfera e aceeasi de vreo doi-trei ani incoace… Acelasi sentiment de raceala si regretul ca ceea ce a fost nu va mai fi niciodata!
Cand ne gandim la sarbatorile de iarna, ne gandim implicit la familie, la casa, la rude si prieteni dragi . Am vrea sa stim ca toti se vor bucura de sarbatori asa cum se cuvine ca tuturor mosul le va darui o cat de mica atentie. Anul acesta mosul a fost darnic cu fiul meu , mie ce-mi va aduce inafara de facturile pe care trebuie sa le platesc?????
In fiecare an incepe odata cu venirea lunii decembrie aceea senzatie de voie buna ,In aer incepe sa miroasa a sarbatoare,o stare febrila cuprinde pe toata lumea,marile bulevarde incep sa fie luminate feeric,colindatorii incep sa se adune,in marile magazine bradutii de craciun sunt impodobitii .In aer se simte miros de cozonac si fructe .E timp de bucurie, undeva in departare se aud renii cum trag saniuta mosului spre noi mai aproape tot mai aproape.
Oare si voua va este dor de Mos Craciun?Oare va amintiti de serile in care va gandeati la seara in care vor sosi bradul si cadourile ?Eu chiar si acum la jumatatea viatii nu am uitat seara in care am descoperit cine e mosul,a fost groaznic am avut un soc si asa am hotarat sa nu-mi mint copilu ,de la inceput i-am spus o poveste mai reala in care la copii cuminti pe care cineva de sus din inaltul cerului ii vede neincetat ,trimite banii parintilor sa cumpere cadoul pe care-l doreste copilul cuminte.Mie mi s-a parut mult mai logic sa participe direct sa fie implicat in toata atmosfera,sa cumpere sa stie ca asta e suma lasata de mos craciun pentru familia noastra si de aici trebuie sa luam la toti-cu trecerea anilor a devenit tot mai expert in a lua tot plicul de craciun doar pentru el dar nici acum nu uita sa spuna mersi de bani mos craciun.(acum mai si glumeste si spune ca mosu sa puna mai mult ca el are cheltuieli mai mari,iar noua poate sa ne aduca doar bucuria ca el e bucuros)Asta e .dar eu tot iubesc craciunul.
Stau cu o cana de cafea iar aburul usor imi aduce aminte de serile de la munte:Seara se lasa usor imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada.casele raspandite pe munte,poarta cusme groase de nea ,de departe par niste mosnegi ce zgribuliti si imbracatii cu haine groase fumeaza din tigari ce scot fum gros.Totul este incremenit intr-o liniste de poveste,luna arunca sclipiri reci pe albul imaculat.zapada scartaie sub picioare,cad fulgi mari pufosi si jucausi.Fumul se inalta jucaus din hornurile caselor.aerul rece poarta cu el un miros ciudat de cozonac,sarmale si clinchet abia simtit de clopotel.In aerul rece se simte o usoara vibratie de bucurie,de speranta de iubire se apropie grabit sarbatorile.E timpul florilor de gheata ,a fulgilor de nea,e vremea lui mos craciun si a anului nou.E timpul colindelor,si a bilanturilor.E timp de pace si iubire.E iarna ,e bine -inca traim...inca iubim
Iubesc enorm sarbatorile,unii pot spune chiar ca sunt obsedata ca totul sa fie perfect,sa nu lipseasca nimic.De cand ma stiu am iubit fastul meselor imbelsugate,cu tacamuri si farfurii deosebite cu licarul si caldura lumanarilor cu mese imbelsugate si strivite sub greutatea sortimentelor de bunatati servite.Sunt (o spun toti cei care gusta )o bucatareasa buna,si creativa pot spune,dar cum spuneam imi doresc macar odata sa am parte de niste sarbatori in care toti sa fie veseli,sa se bucure de craciun,paste,zile onomastice,sau oricare alta sarbatoare.Dar nu este un ceva care face ca atunci sa intervina un ghimpe sau o pala de uitare si sa se intunece cerul si totul sa fie un fiasco.Cele care stau o zi in bucatarie stiu ce inseamna sa muncesti la realizarea unei mese festive,si apoi sa nu te bucuri ,Sa stai si sa privesti cum pur si simplu mancarea e inghitita asa ca o obligatie ca apoi se scoala de la masa si nu primesti un zambet un multumesc,a fost bun.Eu nu inteleg eu si la restaurant cand merg si-mi place ceva multumesc bucatarului(prin intermediul chelnerului)asa sunt eu mai fraiera pun la inima totul ,dar tot eu stiu ca sunt de vina.La anu ma duc singura la un mac.mananc ceva si privesc oamenii care se bucura si care comunica bucurosi ca sunt impreuna.Cu sunt singurica cu toate ca am langa mine 2 fiinte prea ocupate de ele insele.asta e.Vorbesc cu mine si cu pisica.Si inca nu am inebunit.
Suntem clipe suspendate pe hartie,Suntem aripi de vioara pe pamant,Gandurile mele se astern intruchipate -n cuvinte,Un joc de sentimente,pe-un petic de cer,Pe panza imaginatiei,viata e prinsa,Visele doar reusesc sa se strecoare mereu.Traim intr-o lume in care timpul nu ne mai ajunge.Prietenii dispar incet unul cate unul,Prietenia acel suflet unic in doua trupuri a ramas doar vorbe-n vant,acum fiecare trup isi cauta drumul cel mai convenabil iar sufletul prins in paienjenisul amintirilor se hraneste sporadic din amintiri.sufletele noastre sunt tot mai slabe si dupa un colt sta la panda uitarea,Traim cu toti intr-o lume in care totul e relativ,Si totusi cu toti ne dorim sa simtim soarele care ne incalzeste pielea ,sa privim cu nesat curcubeul,iar daca amintirile te cheama iti dau un sfat incearca sa-ti astamperi setea cu lacrimile de roua a ploii.asa vei fi iar puternic si poate mai bun...