Pentru ca spuma e prea moale, pentru ca de obicei cafeaua parca nu are taria necesara. Ca sa nu mai punem si coada lunga ce se formeaza in spatele meu in timp ce eu ma lupt cu aparatul. Acasa inca nu m-am avantat sa imi cumpar un automat de cafea pentru ca nu l-am gasit pe cel potrivit. Pana saptamana trecuta, cand am testat automatul EQ.7 de la Siemens. L-am gasit si a fost dragoste la prima apasare pe buton.

Sa incepem de la baza. Cafeaua-puternica, aromata, cu aburi suficient de insistenti cat sa ma ameteasca. Fara sa te insele, fara sa fie prea puternica sa iti opreasca inima, dar nici sa te amageasca. Aparatul are un sistem special, al carui nume nu am reusit sa il retin, ametita de aroma. Iar peste aceasta licoare parfumata a urmat ..perfectiunea.
Pana la acel moment exista o singura cafenea care sa imi indeplineasca exigentele, care sa prepare spuma perfecta, care sa depaseasca doar cu o idee buza cestii, care sa nu isi piarda consistenta in primele 30 de secunde.
Si acea spuma a aterizat in ceasca mea. Am lasat-o sa se odihneasca si nu a disparut. Am amestecat-o si s-a incapatanat sa ma surprinda. Aproape o frisca in consistenta, dar fina si delicata, aerata in doza perfecta. This is love….