In vremea 3 G-ului si a restaurantelor fusion, insa, casatoria reprezinta cel mult un subiect de discutii pe forum. Si principala preocupare a mamei mele, in nerabdarea ei de a deveni bunica. Pentru mine, “recensamantul� celor 30 de ani bifeaza niste relatii de scurta durata, o mare iubire neoficiala, o pisica si un cuptor cu microunde – ambele luate cu banii de la creditul pentru casa facut in comun.

Cu timpul, casnicia si-a pierdut prestigiul si rezonanta. De ce sa te casatoresti, cand institutia nu-ti ofera nici certitudinea fidelitatii, nici pe cea a apartenentei la un statut privilegiat?

Statisticile urca varsta medie a tinerilor pregatiti de casatorie undeva in jurul a 30-35 de ani. Tabloul descrie perfect nesiguranta si orgoliul, ca si dorinta noastra de a ramane independente mult peste varsta Julietei. Cate dintre prietenele tale nu au acelasi discurs? “La 30 de ani fac un copil si ma casatoresc, nu neaparat in ordinea asta�. Iar seriale ca Sex & The City ne dau mana libera sa gandim casnicia ca pe o optiune strict relativa, ferita de un termen de expirare.

Prejudecatile au si ele un cuvant de spus; si nu unul de neglijat. Femeile vor cariera, barbatii, libertate. La simplul auz al cuvantului casatorie, ei recunosc un singur banner: accesul interzis. Astazi mai mult decat oricand, casatoria echivaleaza cu o privare de libertate. Obligatia nu este pe placul tinerilor care, intr-o epoca a consumismului intens, cauta prin toate mijloacele sa-si asigure varietatea si libertatea optiunilor. Casatoria pare o institutie atat de perimata incat e substituita cu succes de aproape orice altceva: un job, o viata palpitanta, un cerc de prieteni cat mai larg. Ne temem atat de mult sa facem pasul inainte, incat preferam sa ne petrecem serile cu prietenele intr-un club sau pe canapea in sufragerie, uitandu-ne la o comedie romantica si mangaind pisica. Bineinteles, in tot acest rastimp, ne plangem ca nu exista barbatul perfect. Sau ca se afla pe undeva, dar n-a avut timp sa ne descopere.

Sub presiunea familiei si a prejudecatilor sociale, refuzam sa ne angajam intr-o relatie pentru totdeauna. Intr-o lume a epuizarii rapide a resurselor, orice angajament perpetuu ne sperie. Desigur, subterfugiile exista si ne putem oricand ascunde indaratul lor: relatii pasagere, celibat, libertinaj, concubinaj. Confortul pare deplin, lipsa de griji, la fel. Mai rau, ni se pare ca avem totul de partea noastra – dreptatea, decizia, timpul. Ne consumam energia si pofta de viata in relatii descoperite pe mess, in intalniri efemere sau in apropieri lipsite de substanta. Ca institutia casatoriei nu se mai potriveste spiritului secolului fast forward e de la sine inteles. Ca tinerii cauta variante care sa o inlocuiasca eficient este la fel de evident. Dar cine se poate declara pe deplin multumit de solutia aleasa? In lipsa unui “certificat� care, de ce sa nu recunoastem, ne obliga social, moral si religios, avem tendinta sa demonstram ca nu ne-am distantat prea mult de statutul de animal sexual. “Inutila�, “costisitoare�, “opresiva� si “epuizanta�, casnicia pare o optiune depasita. De acord, dar cu ce am putea-o inlocui, daca, pana si in viitorul din Matrix, doar dragostea il poate salva pe Neo? Si nu oricare, ci dragostea oficiala. Ramane sa descoperim singuri.

Sursa foto: www.summitview.com