Sunt copil - deci ma murdaresc!

Daca va numarati printre norocoasele care au avut bunici la tara, atunci cu siguranta ati avut o copilarie fericita, plina de aventuri pe taramuri numai de voi stiute.

Cu siguranta ati fugarit prin curte cativa pui de gaina jumuliti, ati baut lapte proaspat, ati alergat prin padure sau v-ati catarat intr-un cires ca sa sa va umpleti bratele cu fructe. Si ati fost fericite.

Daca ati crescut printre betoane si ramasite comuniste, atunci va amintiti „frunza” , „tarile” , “ratele si vanatorii” si alte jocuri care se terminau fara doar si poate cu vanatai si tricouri murdarite.

Ati fost norocoase! Si asta pentru ca ati avut sansa sa va ajucati in aer liber, sa va loviti, sa va murdariti, sa fiti copii. Nu ati stat lipite de un calculator ore in sir incercand sa omorati talibani si nici nu v-ati facut prieteni pe chat. V-ati rupt pantalonii in gardul vecinului si ati cazut de pe bicicleta. Si asta v-a facut fericite. Toate aceste nazbatii cu gasca v-au facut sa va dezvoltati, sa socializati, sa cresteti sanatoase.

Dar mediul secolului XXI le mai ofera aceleasi sanse copiilor nostri? De la cea mai frageda varsta au la picioare o lume intreaga prin intermediul unui simplu click. Pot sa vada filme, sa citeasca carti online, sa vada sute de emisiuni, nu doar pe “Balanel si Miaunel”.

Universul lor s-a redus la un scaun si un ecran: fara prieteni, fara interactiune, fara batai cu zapada, fara tricouri patate de ciresele furate. Copii de azi sunt curati. E datoria noastra de parinti sa ii murdarim. Sa ii scoatem in parc, sa ii ducem la pescuit, sa le aratam culorile in care e pictata viata. Sa ii facem sa guste savoarea lucrurilor simple - o bataie cu frisca la ziua unui coleg, o serie de tumbe pe un deal plin de flori, un joc de fotbal pe un teren amenajat ad-hoc.

Dupa ce s-a facut indianca folosindu-ti toate fardurile, fetita ta e fericita. Dupa ce s-a tavalit prin iarba alaturi de catel, baiatul tau e fericit. Bucura-te cand ti-a facut o prajitura, chiar daca poti sa identifici ingredientele pe hainele lor. Lauda-i ca au spalat masina, chiar daca au folosit camasa tatei pentru a sterge petele de ulei.

Lucrurile care il ajuta sa creasca traind viata din plin sunt cele care il lasa sa se exprime. Cele care il provoaca sa creeze, sa se joace, sa alerge, sa rada, sa se murdareasca. Sa traiasca in libertate.

 

 

comentarii
#  contraavort
, Sambata, 19.01.08 22:22
nelachirvase,frumos articolul,supperb as putea spune!Sa-ti traiasca!Si eu am un baietel de 10 luni.Vreau sa ma bucur cat mai multe de toate aceste momente cu baietelul nostru.Il iubesc prea mult sa fiu o mama pisaloaga.
 
#  Alexandra
, Sambata, 05.01.08 19:25
foarte frumos articolul...Vreau sa spun ca se refera exact la realitatea de astazi.Este pacat ca s-a ajuns la "o copilarie fara pete" ;)) ,dar nu este neaparat vina parintilor.Din moment ce totul e de-a gata si avem acces la atatea informatii...
 
#  DivaPolly
, Miercuri, 19.12.07 23:20
este adevarat...copii din ziua de azi nu stiu sa se joace!nu pot sa afirm caam trecut de copilarie...m-i se intempla des cand merg spre casa de la liceu sa ma joc pe strada "prinsea" cu copilasii, sunt momente incare imi aduc amintede copilaria mea,cum am crescut intr-un orasel mic,la casa cu ograda mare,unde am avut timp si loc sa ma joc in voie cu vecinii,unde am putut sa ma murdarescdin cap pana in picioare si nimeni nu ma certa!toata ziua eram afara,intram in casa la ora 8 cu prietenii sa ne uitam la tom&jerry si cum se termina ne inalneam din nou afara!am invatat sa merg cu bicicleta fratelui meu la 6 ani...mai am si acum semne pe gehnunchi de la cazaturi...mereu zambesc cand le vad...sunt multe amiintiri...:) ne jucam cu baietii,nu ca sa ne pipaim sau sa ne pupam...eramca fratii,o mare familie!azi fetele de 10-11 ani stau cu gabdul la baieti,se maichiaza,poarta tocuri....noi ne simteam bine la varsta lor si in pantaloni de trening starnsi pe glezna si cu adidsi "puma" sin musama...in care iti miroseau picioarele ingrazitor seara cand te descaltai :D ne buduram pt o inghetata la cornet(facuta cu apa) era excelenta,ne bucuram de Mos Craciun kiar daca nu ne aducea PlayStation,nu ne era rusine sa ne imbracam cu hainele cumparate de parinti,nu aveam pretentii!
Eu am aproape 18 ani,iar mama mea este asistent maternal,are in grijire doi copilasi tiganusi,sunt la noi de 4 ani,imi sunt ca fratii,fata are 6 ani si baiatul 4...ei stiu sa se joace...ei se bucura vara de soare si de nisip,toamna de frunzele uscate,le place si sa alerge prin ploaie,iarna fac oameni de zapada,se bulgaresc si se baga cu capul in zapada,primavara strang floricand ii aduc de la camin...si ii fac un buchetel mamei mele si al lor in acelasi timp si unul bunicii!ei inca n-au umblat la calculator,nu consider ca e timpul sa-i invat sa se joace pe calculator atata timp cat se descurca cu joaca in natura!sunt sanatosi tun!
Cele mai placute momente din copilarie au fost acelea cand scapam din ochii tuturor si putem sa mananc un pumn de nisip...:D eram cea mai fericita:)
cand voi avea copii am sa-i cresc la parintii mei...:)
 
#  smilecu2peu
, Sambata, 15.12.07 14:58
Ce e frumos e frumos...ma uit pe strada la mamele cu copii de mana....nervoase tipand la ei cand isi murdaresc tricoul....cand eram mica....la bunica luam toate lacurile la rand....ne bateam cu zapada pana inghetam....intram in casa ne schimbam shio luam de la capat....copii din ziua de azi nu cred ca vor mai avea parte de astfel de momente....cu astfel de parinti....vor fi mai saraci sufleteste.... din pacate.
 
#  Doranimbus_9
, Miercuri, 12.12.07 17:01
intr-adevar,o lume curata fara farmecul si dezvoltarea imaginatiei......eu si copii mei inca ne numaram printre cei privilegiati,cei cu copilarie ,cu jocuri,cu murdarie cu taine si alte nazbatii si cred ca atat de putin putem face sa-i facem fericiti......o plimbare in parc cu rolele,o incursiune in padure dupa primi ghiocei,chiar si cei din bucuresti pot face asta,noi aveam o traditie,asa faceam si prima lectie in natura....in padurile din apropirea capitalei pana sa ajungem la cele de munte sau de tara......si mai sunt de parere ca nu le trebuie calculator la varste mici,dupa ce trec de clasa 4-a poate dar inainte nu.....ii limiteaza,le fura universul...si ce va fi o lume bazata numai pe informatie de-a gata?ce va lumea acea fara de ce-urile interminabile?fara zambetul bunicii?sper in intelepciunea noastra de oameni mari sa le redam copiilor copilaria.
 
#  TOAMNA07
, Miercuri, 12.12.07 14:34
O LUME APARENT FRUMOASA
SI PLINA DE MINUNATII .
O LUME-N CARE TOTUL PARE
PLACUT SI PLIN DE BUCURII !
 
#  nelachirvase
, Miercuri, 12.12.07 13:42
Copilaria este foarte frumoasa. Fara griji, pentru ca mama si tata iti asigura tot ce este necesar. Imi aduc aminte cu placere de copilaria mea , cu toate ca nu m-am cocotat in visin la furat. Cu aceeasi placere mi-aduc aminte si de copilaria fiului meu. Mergeam in parc si ne jucam, adunam frunze ingalbenite toamna si ne minunam de culorile lor aramii, jucam fotbal amandoi si ne bucuram de fiecare gol marcat , plangeam impreuna de cate ori se lovea , sarbatoream zilele de nastere cat mai frumos posibil. Pot spune ca am avut sansa sa fiu langa fiul meu tot timpul. Sa aud primul cuvant, sa-l alint , sa vad primul pas sau prima cazatura . Este ceva deosebit . Va doresc sa va bucurati de copilul sau de copiii vostrii cat mai mul posibil.