anitsirc, daca pentru tine este o poveste minunata, traieste-ti povestea pana la capat, de suferit ,suferim oricum.
Viata ne creaza atatea probleme si greutati, ca un minut pentru noi din cand in cand , meritam sa traim si sa avem parte de fericire.
Daca el o sa ramina cu tine , nu te gandi inca la asta , lasa lucrurile sa vina de la sine, traieste clipa.

buna fetelor! de citeva luni citesc despre amante...pareri pro si contra. de ce? pentru ca ma aflu intr-o poveste pe cit de frumoasa, pe atit de dureroasa. am 34 de ani, am o fetita, sint divortata, si de 3 ani traiesc tot cu ex. pentru ca si el si fata vor sa fie impreuna. fata de perioada casniciei, ne purtam civilizat si colaboram eficient la cresterea fetei, dar fara implicatii sentimentale. Si ...s-a intimplat ceva iesit din tiparul pe care il stiam...acum jumatate de an...urmaream executia unei lucrari de catre o firma externa in societatea in care lucrez. patronul acelei firme terte era un fost inginer din cadrul societatii la care lucrez, plecat in urma cu citiva ani. era...si este, tipul de inginer f priceput la toate, istet, ager, glumet, intreprinzator, spiritul petrecerilor.... apreciat de toata lumea, un afacerist in plina ascensiune. ma remarcase cu 8 ani in urma, cind ma angajasem. imprejurarile au facut sa colaboram f des pt lucrarea respectiva.... si el a inceput sa-mi faca complimente carora le sesizam sensul, dar imi era imposibil sa cred ca el imi face mie avansuri.Sincer... si el imi era simpatic, dar nu ma gindeam ca ar putea fi interesat de mine. el este casatorit, are 2 copii, este cu 13 ani mai mare si era catalogat in fabrica drept un tip distractiv, dar la locul lui. dupa doua saptamini de glumite pe seama complimentelor (pentru mine era ca un joc, dar mi se parea ca se cam lungeste ), il intreb: "trebuie sa inteleg ceva din toate complimentele astea?". raspunsul a fost afirmativ. m-au trecut fel si fel de emotii si pas cu pas au inceput sa infloreasca fantezile in mintea mea, viata mea prindea culoare. chiar daca terminasem lucrarea cu el, isi facea de treaba pe la birou, ma intreba nimicuri pentru a avea ocazia sa stea linga mine si-mi atingea"din greseala" geninghiul. ma treceau transpiratiile si ma fisticeam. pina la urma a sosit ziua in care am reusit sa-mi incalc principiile si am iesit la o plimbare. de emotii vorbeam continuu, rideam aiurea, nu-mi gaseam locul.... , la cum m-am prezentat credeam ca nu va mai vrea sa iasa cu mine. dar a continuat, "relatia" a inceput sa prinda contur, traiam/esc o poveste frumoasa cu el. de la el am aflat ca ii pace sa aiba aventuri, dar este destul de precaut sa nu se afle. m-a pus pe ginduri...dar am continuat sa ies cu el . eu deja eram indragostita, dar zicea ca lui ii trebuie ceva timp sa se indragosteasca, insa vad ca propunerile de intilniri , vizitele la birou , vorbele dulci, alintari ... se indesesc. stiti voi.... acele semne care iti dau de inteles ca nu-i esti indiferenta.m-a facut sa ma simt printesa lui, traiesc un vis frumos din care nu vreau sa ma trezesc. am acceptat situatia de a fi a alteia, dar sint momente cind il vreau atit de mult linga mine. imi cunoaste durerea , insa relatia nostra va continua ca si pina acum, pt ca el tine prea mult la copilasii lui ca sa le strice familia.
cineva imi zicea sa profit de el si cind se va termina macar ramin cu ceva, dar nu pot face asta.nu de bani si cadouri am dus lipsa. si chiar mi-e frica sa nu strice frumusetea momentului aceste valori.

aici intervin ... parerile voastre. sa rup relatia sau sa merg mai departe? sa traiesc ceva frumos, constienta fiind ca se va sfirsi, si atunci imi va fi f greu. sau sa astept... poate va ramine cu mine? cine a creat conjunctura pt relatia asta... a vrut sa fiu fericita, sau nu...? uneori imi doresc un glob de cristal sa-mi vad viitorul, sau o bagheta magica sa fac o vrajitorie....

va multumesc pentru timpul acordat si rabdarea cu care mi-ati citit povestea

Multumesc Liana!
Teoria ca teoria; practica ne omoara!
Ai dreptate , discutiile cu Q. imi fac bine. De fapt dicutiile cu oricine imi fac bine. Problema e ca nu prea am curaj sa spun cuiva dintre cei apropiati prin ce trec...

Sara,
1. dialogurile cu Q observ că iţi fac bine
2. dacă nu mai vine el şi nimeni, seara, poate ar fi bine să ieşi tu
3. la ce te gândeai înainte? poate că nu are prea mare importanţă; oricum n-o vei regăsi pe Sara cea veche sau nu te vei mai înţelege cu ea. Descoperă o nouă Sara, cu gânduri noi, cu ocupaţii noi, cu noi prieteni...
Să-ţi fie bine!

Ma tot gandeam ... De trecut , va trece.... Dar cand ,ca daca o sa imi treaca peste vreo 40 de ani , ce mai conteaza ca mi-a trecut?
La cum ma simt acum....pare ca nu o sa mai treaca niciodata!
Azi am stat si am scris o lista cu toate defectele lui si ma tot gandeam la ce mi-a spus Q. , ca o sa treaca; dar dupa ce am mai plans putin nu am mai fost atat de sigura....
Cum am ajuns sa il iubesc? Eu nu am mai iubit niciodata pe nimeni! cum dracu' am ajuns eu in situatia asta?
Cine ar fi crezut ca e atat de greu?
Seara e cel mai greu, pentru ca venea el acasa iar acum nu mai vine nimeni...

Cu sarcasmul nu am nimic, dar imi placeai cand erai diplomat :-)
Cu blanita , ma prinsesem , dar am fost rea.
Dusul rece... n-a fost chiar rece. Dupa cum spuneam , teoretic stiu totul. Daca toate astea i s-ar fi intamplat unei prietene as fi sechestrat-o si i-as fi facut morala pana ii bagam mintile in cap.
Ideea cu banii nu stiu de unde ti-a venit. Tocmai iti spusesem ca situatia mea materiala e mai buna decat a lui. Nu am nevoie de nimic de la nimeni. Am muncit pentru tot ce am si sunt in stare sa imi asigur un trai decent .

Dar totusi ..5 minute? Exagerai, nu-i asa?

PS: blanitza este un eufemism ca sa ma exprim asa. Imi place fara si asta fie si pentru faptul ca detest sa am in gura fire de par.
Pe de alta parte 5 minute poate insemna foarte mult. Iar uneori vreau nu vreau trebuie sa ma incadrez aici. Fie ca imi convien fie ca nu. Fie ca pot fie ca nu.
Ist das KLAR?

Unu: nu sunt rau, dar sunt direct si nediplomat. Si putin sarcastic.
Doi: una din legeile lu' Murphy spune "Cine are aurul, face regulile". Rezulta ca daca iti cauti unul cu bani s-ar putea sa joci dupa cum canta el. Iar asta, uneori SIGUR nu o sa-ti placa. Pe de alta parte, i-am spus cuiva drag "nu trebuie sa te bazezi pe mine nicio secunda. Te iubesc, te voi iubi vesnic, dar nici asta nu este o garantie: ma pot lovi cu capul de scari si sa nu imi amintesc cine esti! Pentru situatia aia, trebuie sa fii pregatita ORICAND si de aceea sa traiesti pe picioarele tale!"
Trei: dusul rece...(Acum mi-e usor sa vorbesc ca nu sunt in situatia voastra) ideea este ca iubirea asta inflacarata, intr-o buna zi va...trece! Si ai sa constati ca ai pe cineva altauri cu care ai sau...nu ceva in comun!

P.S.
Q. nu vreau sa fiu rea si sa ma leg de ''blanita'' (fiecare cu gusturile lui, asta nu se discuta) , oricum la putine femei se mai gaseste ''blanita''.

Dar ....5 MINUTE?!?
Te supraestimasem !

Ce rau esti, Q !
Ai dreptate, si printre femei sunt destule cu , ''calitatile'' astea.Dar hai sa nu generalizam. Sunt si exceptii in ambele tabere.
Cel care-mi place mie, doarme singur ( nu e casatorit). Si nici bogat nu e . Iarba mea e mult mai verde decat a lui si decat a vecinului lui :-)
Mi-a spus ceva despre un plan de viata, despre niste grafice in care trebuie sa se incadreze... Ca trebuie sa plece afara sa munceasca sa-si faca un rost , dar ca nu poate face asta atata vreme cat e cu mine. Cica n-ar putea pleca stiind ca eu sunt aici. O vreme nu a mai dat nici un semn de viata, timp in care eu m-am dat de ceasul mortii, plangand dupa el. Apoi a venit si mi-a spus ca inca nu a plecat dar urmeaza, ca ma iubeste dar ca stie el ca mi-e mai bine fara el...O perioada ne-am conversat la tel., iar el avea grija sa-mi spuna mereu ca suntem doar amici. Intr-o zi ne-am intalnit, apoi nu a mai dat nici un semn de viata o vreme. Din nou am plans si mi-am promis ca nu o sa-i mai dau ocazia sa ma faca sa sufar. Dupa cateva zile m-a sunat si mi-a spus ca intalnirea noastra a compromis relatia de amicitie dintre noi si ca el nu vrea sa se implice, si ca a simtit ca pierde controlul si ca eu am inteles gresit intalnirea ca pe o impacare cand de fapt nu e. Am hotarat din nou ca ramanem amici si apoi totul s-a repetat. Doar ca acum au trecut mai multe zile si tot nu suna , si tot nu raspunde la tel sau la mesaje ...
Ce as putea sa fac? Teoretic stiu totul. Dar faptul ca stiu nu ma ajuta cu nimic. As vrea sa ma pot trezi intr-o dimineata fara ca el sa fie primul meu gand. as vrea sa treaca macar o zi in care sa nu plang ca proasta, as vrea sa intorc timpul inapoi si sa nu ma mai implic in relatia asta.