hmmmm.......sincera sa fiu mie mi se pare o prostie atunci knd baietii ne mint mai ales,knd gasesc scuze stupide!!!tot ce conteaza este faptul k voi doi sa va simtiti bine,si k sentimentele sa fie reciproce!!!ptr k este o vorba mare=)):''barbatii nu pot sta fara femei,iar noi de asemenea''ptr k asa cum sunt ei,SUNT AI NOSTRI!!!

hmmmm.......sincera sa fiu mie mi se pare o prostie atunci knd baietii ne mint mai ales,knd gasesc scuze stupide!!!tot ce conteaza este faptul k voi doi sa va simtiti bine,si k sentimentele sa fie reciproce!!!ptr k este o vorba mare=)):''barbatii nu pot sta fara femei,iar noi de asemenea''ptr k asa cum sunt ei,SUNT AI NOSTRI!!!

,,Doar ma uitam la ce rochie urata are" si “eu nu sunt un tip care admira sanii" sunt cele mai tari. De parca noi nu stim ca le fug ochii ca la melci...dar trebuie sa recunoastem ca si noi ne uitam la anumite lucruri, si noi spune-mi mici minciuni, si noi mintim cand vrem sa mai luam o gura de aer dar fara ei sau cand vrem sa iesim doar cu fetele si ei nu sunt de acord...Oricum barbatii au fost, sunt si v-or fiiiii niste mici sau mari mincinosi.

prefer sinceritatea chiar dak adevarul doare...
el stie asta si i-am explicat foarte clar...
la inceput mai incerca :)) dar nu i-a reusit k sunt k un detector de minciuni, nu's cum fac dar descopar orice neregula... :D de la un gest nesemnificativ pana la vocea care pare fara cusur... (toate din acest articol le stiam si sunt multe altele inafara de astea :P)
si-a venit in fire si pana acum nu m-a mai dezamagit... si a fost sincer chiar dak eu ma zgariam de invidie... :D
dar il respect k ma respecta si e sincer asa cum i-am cerut... :) chiar dak se simtea obligat sa faca asta... :))))) dar i-a trebuit doar un impuls... ;))
parerea mea e k atata timp cat zice adevarul chiar dak mie nu-mi convine inseamna k nu are nimik de ascuns...
si eu stiu care e pasul urmator... ;)
si cum sa actionez... :P

Dar nu este mereu nevoie de aceste minciuni..

Iubitul meu e sincer..ba chiar comentam impreuna tipii si tipele de pe strada cand simtim nevoia..:D Asta fara a ne jigni unul pe celalat.

Dar de ce le mai multe ori si cand le dai mana "Libera" ei profita mai mult decat atat; eu care am un dar asa frumos de a simti orice fel de minciuna ce sa fac...sa stau si sa nu mai cercetez "terenul" sa accept realitatea cu minciuni??...hmm nu pot! joc corect asa vreau sa fiu si tratata..stiu k sper la ceva ce e greu de gasit in zilele noastre, dar sper...printre lacrimi

sa inteleg ca nu se mai discuta subiectul articolului...se trece la "combinatii" deja...

fetelor,eu am fost casatorita timp de 3 ani si jumatate si niciodata nu m-a preocupat daca sotul meu ma minte sau imi spune adevarul.fiind contienta de aceasta posibilitate am adus problema la discutat si l-am linistit ca eu nu voi fi cu ochii-n patru dupa el unde si cu cine se intalneste,si ce face,dar ceea ce face este responsabilitatea lui caci este om matur sa-si decida ce e benefic pentu el si pentu relatia noastra, si ii dau libertatea sa decida singur in ce se implica,...foarte corect nu? dar era normal sa fiu asa de inteleapta? NU ERA! asta ascundea ceea ce era in inauntrul meu si am ajuns sa divortez de el!..de ce?...ma credeam analizata indeajuns dar nu suficient de mult...pentu ca aceasta atitudine asupra minciunii era doar un perdea pentru mine..EU IL MINTEAM!..ACUM DEJA SIUT CE MI S-A INTAMPLAT;...ei,fetelor , de ce si daca ne mint barbatii ?,cu intrebarea asta nu noi suntem cei care suntem indreptatiti sa mintim,oare nu noi avem inclinatia sa mintim?... ..de aceea nu m-ar fi deranjat daca as fi aflat ca sotul meu ma minte!!! pentru ca eu eram foarte constienta ca il mint,ca il pot mintii,ca nu sunt mai bun ca el....(.si nu m-as fi certat cu el,normal,de cum eu eram mai murdara in sine) ....asa ca nu-i condamnati pe barbati.. se cauta pe sine, ..si fiti deschisi voua insiva sa va analizati propria personalitate,apoi va va fi clar problema minciunii la barbati si incercati sa va intelegeti,,voi sunteti sincere,ei va vad sincere? doar apoi sa-i stampilati ca vor ramane copii..care mint usor...dragele mele, minciuna copiilor ,minciuna fantezista, cand mint ceva ce ar dori sa fie realitate, este inacceptabil in maturitate..asa ca minciuna barbatilor nu-i de o seama cu al copiilor..barbatii mint caci nu va cred pregatite sa auziti adevarul! asa cum eu nu-l credeam pregatit pe sotul meu sa auda problema mea....pe de alta parte.barbatii se dezvolta si ei,si daca-i intelegem poate ca vom stii mai bine cum sa ne comportam ca sa nu-i impingem involuntar la mintit...da!! sotul.m-a impins la mintit pentru ca nu mi-a acordat sansa conversatiei si eu sunt vinovata ca l-am subestimat si nici eu nu am cautat sa comunic!..fetelor in parteneriat ambii parteneri sunt vinovati daca unul ajunge sa minta! ,nu cerdeti?.....acum, divortata, am partener dar este partener, ceea ce inseamna ca are dreptul sa-si formeze o atitudine demna de mine ,iar in cazul in care ma minte are toata sansa sa se dezvolte pentru ca am de gand sa-l ascult!. si il voi intelege cu siguranta! (chiar daca nu accept fapta lui)...daca as fi avut aceasta dorinta in timpul casniciei poate as fi stat sa comunic cu sotul meu despre nerelizarile mele...barbatii..au si ei ceva pe care nu stiu cum sa digere si daca si-au permis sa se implice in situatii care v-ar afecta daca l-ati stii,fiti sigure ca ei nu stiu cum sa va comunice..si asa ajung sa minta! .sta in spate frica si nu lipsa de dragoste sau respect fata de voi,au o problema si fac cum cred mai bine, ...alta latura:.minciuna mea s-a aflat...ganditi-va cum m-am simtit!. asa ca nu-i puneti pe barbati sa ajunga in situatii in care fac ceea ce nu este admis si asa nu vor ajunge sa va minta (sper!)...comunicati! comunicati! oare asta-i rezolvarea? ..,obisnuiti-i cu sinceritate,cu posibilitatea de a conversa despre ce ii preocupa ca sa nu caute ei singuri calea si realizarea problemelor lor ,asa voi face si eu in noua mea relatie..cu aceste concluzii pe care am impartasit si cu voi si sunt lina de speranta...daca functioneaza poate ca nu voi mai face greseala anterioara ...So,.si sotul meu si eu suntem vinovati ca nu am stat sa vorbim unul cu altul...acum il mai sun cateodata, ma suna cateodata si el si acum, culmea! putem discuta dar nu ma intorc la elt ...mincinoasa sunt in ochii lui dar ma intelege macar!..asta-i oare un pas spre a ma cunoaste si mai bine si a-l cunoaste si pe el?..ma va ajuta asta a fiu mai deschisa in noua mea relatie? ..(am 25 de ani)

toti barbatii sunt la fel...mint cum le vine lor..cateodata nici nu isi dau seama de ce aberatii spun de parca noi fetele am crede ce zic ei...

nu mi se pare ca barbatii stiu sa minta atat de bine precum femeile.la capitolul minciuni cred ca suntem mai inventive,dar cred k nu trebuie sa folosim aceast micut avantaj deoarece nimic nu iti da un sentiment mai mare de libertate decat exprimarea unei opinii sincere