
Sa fii amanta poate fi o meserie! Desi cele mai multe figuri se incrunta dezaprobator cand vine vorba de acest „domeniu”, se stie ca inca din vechi timpuri exista aceasta ocupatie si nu prea putem face nimic.
Pentru unii suna oribil, dezgustator, umilitor, pentru altii, profitabil si fascinant. Insa orice am crede, aceasta realitate continua sa existe si fara aprobarea noastra.
Era odata o vreme a curtezanelor. Cand auzim povesti despre ele suntem, vrem, nu vrem, macar putin acaparati de subiect. Doar la o mica cercetare vei afla ca amanta (avand corespondentul „mistress” in engleza) este o femeie care detine controlul unei institutii sau gospodarii, este instruita, stiind probabil mai multe despre arta decat celelalte femei, iar nu in ultimul rand detine relatii sexuale cu un barbat in schimbul unui suport financiar.
In epoca dominata de pragmatism in care traim, amanta a pierdut din valentele culturale (una din cerinte ar fi sa nu aiba deloc), iar cat de bine stie sa conduca o institutie nu conteaza in nici un fel. Pe principiul „taci si fii frumoasa” amanta zilelor noastre se alege cu un domn gata sa faca pentru ea lucruri pe care nu le va face pentru partenera lui oficiala decat in cazuri de…extrema urgenta.
Tanara (sau nu neaparat) se va alege cu tot ce isi doreste fara sa fie nevoie sa faca apel la santajul emotional sau alte tertipuri feminine, caci schimbul e schimb. Serviciile ei contra serviciilor lui. Totul planificat. Nici macar nu trebuie sa ii suporte barbatului capriciile masculine si celelalte grozavii. Se stie prea bine ca exista o sotie pentru asta. Si aceasta, alta meserie…
Veti spune ca exista amante care nu cer nimic, amante care se numesc asa, dar nu fac o meserie din asta. Corect. E povestea clasica in care el nu mai este atras de partenera „legala”, relatia a fost mereu rece, criza varstei mijlocii sau doar pentru ca e pur şi simplu barbat, scuza cu care vine el insusi. Amanta e doar o a doua relatie, aproape la fel, aproape pentru ca şi in cazul acesta ea nu va fi nevoita sa suporte (prea mult) din latura neagra a partenerului.
Daca am trage o concluzie, am zice ca e mult mai convenabil sa fii amanta. Mai putin stres, mai multi bani, mai mare rasfatul. Si totusi…aceeasi perna goală in cele mai multe din nopti, acelasi brad de Craciun impodobit de una singura. Sau…poate exista cineva sa umple si aceste goluri. Ori aceste goluri nici nu exista de fapt. Intr-un final, cum e mai bine?
1. In momentul in care te-am inselat am stiut ca imi risc casatoria cu tine. Ok, imi pare rau, te-am pierdut.
2. Gandeste-te ca am avut un moment de ratacire cu femeia aia. Acum oricat mi-ar parea de rau pentru asta NU pot schimba trecutul. Spun asta pentru ca daca as fi stiut prin ce urmeaza sa trec NU AS FI FACUT-O.
3. Daca ai decis sa ramanem totusi impreuna (si sunt constient ca aveai tot dreptul sa ceri divortul) NU putem continua asa. Ori incerci sa ma ierti si atunci imi dai o a doua sansa - insa vreau una REALA, nu doar un surogat - atunci stergi cu buretele ce a fost! Si, da, stiu ca in adancul inimii tale nu voi fi nicicand iertat pentru asta! Daca - din diverse motive nu poti trece peste asta - si te inteleg perfect in acest caz punandu-ma eu insumi in locul tau - atunci este mai bine pentru toata lumea sa ne despartim deoarece nici eu nici tu si nici copii nu vom avea o viata normala si linistita.
Astept hotarea ta cu resemnare.
Acum: da, avem o viata insa stiu din proprie experienta ca o tradare nu pica ...tocmai bine, de aceea daca tot o fac, o fac cu cap! Si am grija intotdeauna sa nu produc mai mult rau decat este absolut necesar. Am o vorba: "cu prostul nu poti merge nici la castig, pe cadn cu desteptul poti merge si in paguba!"
PS. Da, nu este ilegal si nici nu faci o crima, dar aflarea faptei presupune ...calcari pe inima cuiva care se presupune ca o/il...iubesti!
Poate ca multa lume ma va critica , pentru ce iti voi scrie , dar eu cred ca nu trebuie sa renunti la o iubire asa frumoasa cum o descrii tu , si eu am trait si traiesc in continuare o poveste asemanatoare numai ca a mea e cu happy end, am avut o relatie cu un barbat insurat , si aveam aceleasi sentimente ca si tine , eram sigura ca nu va fi niciodata mai mult de o simpla aventura , dar iata ca nu e asa , a divortat , ne mutam incurand in casa noastra si suntem foarte fericiti , nu doream asta , pentru ca , credeam ca e imposibil sa fie al meu si am decis sa traiesc povestea de dragoste atata timp cat va dura , dar spre fericirea mea nu s-a sfarsit asa cum credeam eu (dar spre deosebire de tine el nu avea copii), eu spun sa traiesti clipele pe care le petreci cu el ca si cum ar fi ultimele si nu vei regreta .Mult succes.
aaa .. O Regula de Aur : "Niciodata sa nu ai o aventura cu cineva care nu are nimic de pierdut ." Daca tot ai aventura cel putin fa-o cu cineva care are de pierdut cel putin cat tine .
@Denisa : Tu nu ai o aventura ... tu ai o relatie de dragoste cu un un barbat care se intampla sa fie insurat .El are doar o aventura cu tine . Incearca sa cunosti si alti barbati si sa te eliberezi incetul cu incetul de el pt ca o data cu timpul vei deveni dependenta de el si iti va fi greu sa te eliberezi ....
Iti doresc tot binele din lume ! Mai vino pe aici sa ne mai spui si noua ce ai mai facut. ok?

Print


Incearca sa urmezi sfaturile lui Q,stiu ca e usor de dat sfaturi, am trecut si trec prin ce treci tu, diferenta e ca sotul meu nu a renuntat la ,,minunea,, cu care se s-a cuplat;am incercat sa -mi gasesc preocupari care sa-mi umple timpul, sa am prieteni si , mai ales, mi-am impus si-mi impun sa nu vad cand vine , cand pleaca , cand sta la tel minute in sir etc etc...spre binele tau cred ca ar trebui sa nu mai ,,sari la gattul lui,, asa cum ai afirmat;