Amanta

Sa fii amanta poate fi o meserie! Desi cele mai multe figuri se incrunta dezaprobator cand vine vorba de acest „domeniu”, se stie ca inca din vechi timpuri exista aceasta ocupatie si nu prea putem face nimic.

Pentru unii suna oribil, dezgustator, umilitor, pentru altii, profitabil si fascinant. Insa orice am crede, aceasta realitate continua sa existe si fara aprobarea noastra.

 

Era odata o vreme a curtezanelor. Cand auzim povesti despre ele suntem, vrem, nu vrem, macar putin acaparati de subiect. Doar la o mica cercetare vei afla ca amanta (avand corespondentul „mistress” in engleza) este o femeie care detine controlul unei institutii sau gospodarii, este instruita, stiind probabil mai multe despre arta decat celelalte femei, iar nu in ultimul rand detine relatii sexuale cu un barbat in schimbul unui suport financiar.

 

In epoca dominata de pragmatism in care traim, amanta a pierdut din valentele culturale (una din cerinte ar fi sa nu aiba deloc), iar cat de bine stie sa conduca o institutie nu conteaza in nici un fel. Pe principiul „taci si fii frumoasa” amanta zilelor noastre se alege cu un domn gata sa faca pentru ea lucruri pe care nu le va face pentru partenera lui oficiala decat in cazuri de…extrema urgenta.

Tanara (sau nu neaparat) se va alege cu tot ce isi doreste fara sa fie nevoie sa faca apel la santajul emotional sau alte tertipuri feminine, caci schimbul e schimb. Serviciile ei contra serviciilor lui. Totul planificat. Nici macar nu trebuie sa ii suporte barbatului capriciile masculine si celelalte grozavii. Se stie prea bine ca exista o sotie pentru asta. Si aceasta, alta meserie…

 

Veti spune ca exista amante care nu cer nimic, amante care se numesc asa, dar nu fac o meserie din asta. Corect. E povestea clasica in care el nu mai este atras de partenera „legala”, relatia a fost mereu rece, criza varstei mijlocii sau doar pentru ca e pur şi simplu barbat, scuza cu care vine el insusi. Amanta e doar o a doua relatie, aproape la fel, aproape pentru ca şi in cazul acesta ea nu va fi nevoita sa suporte (prea mult) din latura neagra a partenerului.

 

Daca am trage o concluzie, am zice ca e mult mai convenabil sa fii amanta. Mai putin stres, mai multi bani, mai mare rasfatul. Si totusi…aceeasi perna goală in cele mai multe din nopti, acelasi brad de Craciun impodobit de una singura. Sau…poate exista cineva sa umple si aceste goluri. Ori aceste goluri nici nu exista de fapt. Intr-un final, cum e mai bine?

comentarii
#  mara
, Miercuri, 01.04.09 20:26
deedee,
Incearca sa urmezi sfaturile lui Q,stiu ca e usor de dat sfaturi, am trecut si trec prin ce treci tu, diferenta e ca sotul meu nu a renuntat la ,,minunea,, cu care se s-a cuplat;am incercat sa -mi gasesc preocupari care sa-mi umple timpul, sa am prieteni si , mai ales, mi-am impus si-mi impun sa nu vad cand vine , cand pleaca , cand sta la tel minute in sir etc etc...spre binele tau cred ca ar trebui sa nu mai ,,sari la gattul lui,, asa cum ai afirmat;
 
#  Quadratkopf
, Miercuri, 01.04.09 13:17
Fuer deedee: imi cer scuze ca ma...bag, DAR vreau sa-mi spun parerea. Daca vei tine cont de ea sau nu este strict problema ta, dar pur si simplu m-am pus in locul sotului tau si ti-as spune umatoarele:
1. In momentul in care te-am inselat am stiut ca imi risc casatoria cu tine. Ok, imi pare rau, te-am pierdut.
2. Gandeste-te ca am avut un moment de ratacire cu femeia aia. Acum oricat mi-ar parea de rau pentru asta NU pot schimba trecutul. Spun asta pentru ca daca as fi stiut prin ce urmeaza sa trec NU AS FI FACUT-O.
3. Daca ai decis sa ramanem totusi impreuna (si sunt constient ca aveai tot dreptul sa ceri divortul) NU putem continua asa. Ori incerci sa ma ierti si atunci imi dai o a doua sansa - insa vreau una REALA, nu doar un surogat - atunci stergi cu buretele ce a fost! Si, da, stiu ca in adancul inimii tale nu voi fi nicicand iertat pentru asta! Daca - din diverse motive nu poti trece peste asta - si te inteleg perfect in acest caz punandu-ma eu insumi in locul tau - atunci este mai bine pentru toata lumea sa ne despartim deoarece nici eu nici tu si nici copii nu vom avea o viata normala si linistita.
Astept hotarea ta cu resemnare.
 
#  deedee
, Miercuri, 01.04.09 12:25
Sotul meu (la 35 de ani - acum 2 ani) a avut o aventura cu o colega de serviciu. Erau nedespartiti. Avem doi copii si el ar fi vrut sa divorteze si sa se casatoreasca cu acea colega care are si ea o fetita din prima casatorie. Casatorie desfacuta din vina ei. Tipa nu a fost de acord si a spus ca nu se va mai recasatori niciodata si ca prefera ca situatia intre ei sa ramana asa. Fara nicio obligatie din partea nimanui (vorba vine, sotul meu era cu finantele!). La inceput aveam ideea idioata ca trebuie sa lupt , sa-mi pastrez familia, sa am tata la copii si chestii de astea! Si pe masura ce "luptam" el era tot mai inversunat. Si am spus la un moment dat : stop dano! Si am fost de acord cu divortul. Aflati ca nici acum nu am divortat. Aflati ca el a pus punct relatiei cu ea. Pe mine insa toata treaba m-a marcat enorm. Nu sunt o mironosita care ma bat cu pumnii in piept si tin cu nevestele. Dar credeti-ma ca aceasta relatie ne-a stricat viata tuturor. Nu stiu cat sufera ea. Stiu cat sufera el si cu mine. Sar mereu la gatul lui. Nu pot sa uit si , daca nu uit nu pot sa iert. Acum mi-e imposibil sa iert. Ma doare prea tare si uneori ii spun ca mai bine ar pleca si m-ar lasa sa traiesc linistita. Il acuz de lasitate, de tradare, de tot ce-i mai rau. Pentru ca s-a apucat de bautura si m-a batut in fata copiilor si copiii il vad beat si le e frica de el. Nu-i fac vina ei ci lui. Nu a avut taria sa ia o hotarare, nu are taria sa porneasca pe un drum si gata! Bun, rau e un drum. Asa-l bate vantul si viata noastra-i un calvar. Nici macar nu putem spune ca stam impreuna de dragul copiilor. Pana si ei sufera. Atunci ce e bine si ce e rau?
 
#  Quadratkopf
, Miercuri, 01.04.09 08:02
Stii...Intr-un fel ai dreptate! Dar doar intr-un fel. Ca si tine, eu mi-am exprimat optiunile deschis. Insa lumea in care traim este perversa: iti da instantaneu cu "morala" si "etica" in cap. Si o face cu o placere sadica fiind vorba de...altii. Oridecate ori o puritanca de pe aici alfla de o infidelitate (normala de altfel la oameni!) face pe respectivul/va cu ou si cu otet, DAR daca ea insasi calca - la un moment dat stramb - imediat isi gaseste mii de scuze si motive...
Acum: da, avem o viata insa stiu din proprie experienta ca o tradare nu pica ...tocmai bine, de aceea daca tot o fac, o fac cu cap! Si am grija intotdeauna sa nu produc mai mult rau decat este absolut necesar. Am o vorba: "cu prostul nu poti merge nici la castig, pe cadn cu desteptul poti merge si in paguba!"
PS. Da, nu este ilegal si nici nu faci o crima, dar aflarea faptei presupune ...calcari pe inima cuiva care se presupune ca o/il...iubesti!
 
#  Junona
, Marti, 31.03.09 23:37
@ Quadratkopf : Stiu asta ... dar , vorba aia : " O viata avem ! " , de ce sa nu o traim la maxim ? Cat timp nu e ilegal , si nu implica crima ... why not ??
 
#  Denisa
, Marti, 31.03.09 16:55
Va multumesc ptr tot ceea ce mi-ati raspuns,eu stiu ca nu e bine ceea ce fac dar totusi am sa las timpul sa decida,nu vreau sa destram eu o familie cu toate ca imi doresc sa fiu cu el,daca ei nu se inteleg si se despart e problema lor dar sa se desparta din cauza mea m-as simti vinovata tot timpul si copilul v-a suferii cel mai mult,deasta zic ca este doar o aventura nu o relatie,poate eu vreau sa cred ca e o relatie dar nu e si o sa o las ca pe o aventura.......nu stiu ce se va intampla cu toate ca el imi dovedeste zilnic ca nu vrea sa ma piarda...........
 
#  Quadratkopf
, Marti, 31.03.09 15:54
Junona! Cum se spune? You are on (very) thin ice...Be carefull! Iti pui toate puritanele in cap!
 
#  alexa
, Marti, 31.03.09 14:50
Buna Denisa;

Poate ca multa lume ma va critica , pentru ce iti voi scrie , dar eu cred ca nu trebuie sa renunti la o iubire asa frumoasa cum o descrii tu , si eu am trait si traiesc in continuare o poveste asemanatoare numai ca a mea e cu happy end, am avut o relatie cu un barbat insurat , si aveam aceleasi sentimente ca si tine , eram sigura ca nu va fi niciodata mai mult de o simpla aventura , dar iata ca nu e asa , a divortat , ne mutam incurand in casa noastra si suntem foarte fericiti , nu doream asta , pentru ca , credeam ca e imposibil sa fie al meu si am decis sa traiesc povestea de dragoste atata timp cat va dura , dar spre fericirea mea nu s-a sfarsit asa cum credeam eu (dar spre deosebire de tine el nu avea copii), eu spun sa traiesti clipele pe care le petreci cu el ca si cum ar fi ultimele si nu vei regreta .Mult succes.
 
#  Junona
, Marti, 31.03.09 02:42
Dragele mele .. o aventura mica nu strica niciodata .Cat timp stii unde sa te opresti si cel mai important cand .

aaa .. O Regula de Aur : "Niciodata sa nu ai o aventura cu cineva care nu are nimic de pierdut ." Daca tot ai aventura cel putin fa-o cu cineva care are de pierdut cel putin cat tine .

@Denisa : Tu nu ai o aventura ... tu ai o relatie de dragoste cu un un barbat care se intampla sa fie insurat .El are doar o aventura cu tine . Incearca sa cunosti si alti barbati si sa te eliberezi incetul cu incetul de el pt ca o data cu timpul vei deveni dependenta de el si iti va fi greu sa te eliberezi ....
 
#  sara
, Luni, 30.03.09 22:19
Denisa: gandeste-te bine si fa ce crezi ca e mai bine pentru tine. Oricare ar fi hotararea pe care o iei, asigura-te ca nu vei regreta mai tarziu. Sunt multe argumente pro si contra ti le pot spune cele care intra, se identifica cu tine sau cu sotia lui si-si spun parerea. Indiferent cand va veti desparti (daca va veti desparti), vei suferi! Si vreau sa spun ca doare foarte tare... Stiu asta sigur. ( mie nu mi-a trecut nici acum). E bine sa spui cuiva apropiat ce se intampla, ca in eventualitatea ca va despartiti sa ai pe cineva care sa te sustina, sa stea cu tine, sa vorbiti, etc. . Poate asa vei trece mai usor...cine stie?
Iti doresc tot binele din lume ! Mai vino pe aici sa ne mai spui si noua ce ai mai facut. ok?
 
 

daca nu poti citi cuvantul, click aici.
CAPTCHA image for SPAM prevention
we go digital
Vicki talk- Liliana Ruse