Cand am incheiat capitolul gradinita din viata mea, mi-am luat la revedere si de la bucuria budincii de macaroane. Daca restul mancarurilor menite sa ne ajute sa crestem mari - in fiecare zi la ora 12 - se regaseau si in meniul mamei, aceasta nu era nicaieri. Parea o reteta stiuta numai de bucataresele de la gradinita.

Am uitat apoi de budinca cu macaroane. Pana intr-o zi, in timpul liceului, cand intr-o vizita la una dintre colegele mele am fost servita cu o portie generoasa din budinca de macaroane a copilariei mele. Reintalnirea a fost un motiv de imensa bucurie si pretextul perfect pentru un exces culinar. I-am povestit mamei si a doua zi am aflat ca si ea stia secretul bine pazit de bucataresele de la gradinita.

L-am aflat si eu si, de atunci, cand mi-e pofta de copilarie, o portie buna de budinca de macaroane ajuta de fiecare data.

Nu stiu care este reteta clasica pentru ea, dar eu asa o fac si imi place si mie si celor dragi:

Pun jumate de punga de macaroane la fiert sau punga intreaga daca sunt mai multe persoane dragi in jur. In timpul asta, pregatesc compozitia cu doua oua, zahar (dupa gust), esenta de vanilie, muuuulta telemea de vaca, putin lapte. Cred ca nu am uitat nimic. Uneori pun si putina smantana, alteori rad si niste cascaval – totul depinde de starea de spirit si de ce am la indemana prin frigider. Cand s-au fiert macaroanele, le scurg apa, le amestec cu compozitia si le pun la cuptor la foc mediu. Le las pana cand suprafata se rumeneste usor, cam 30 de minute. Mmmmmmm!

Foto: www.copykat.com