Drumul pana in Apuseni a fost destul de lung, dar “escala” de la Sibiu a facut cele 10 ore de mers cu masina mai putin chinuitoare.

Am ajuns la Cetatile Ponorului seara. Daca pana atunci am reusit sa pacalim ploaia,  s-a prins pana la urma de gluma si a hotarat sa se razbune cu stropi marunti. I-a trecut supararea dupa cateva ore bune, iar a doua zi a fost una plina de soare, numai buna de catarat pe stanci, sarit pe sau peste bolovani, trecut peste sau prin rau, agatat de lanturi pentru a ajunge la pesterile numite Cetatile Ponorului si restul lucrurilor pe care le presupune un traseu montan… pe care eu l-am experimentat pentru prima data.

Nu am sa-ti povestesc despre peisaje impresionante, am sa las imaginile sa vorbeasca mai bine decat as face-o eu... si mult mai prost decat v-ar povesti peisajele la o discutie fata-n fata.