Cand aveam vreo 7 ani, fratele meu mai mare a primit un casetofon la care asculta la nesfarsit aceeasi caseta: un album AC/DC, nu tin minte care. Nu intelegeam nimic din chitara lui Angus Young, nimic din vocea lui Brian Johnson… cu siguranta a contribuit la asta si faptul ca era inregistrata prost caseta.
Dupa aproape 20 de ani de la prima mea interactiune cu muzica lor, cei de la AC/DC au venit la Bucuresti. Am fost si eu in Piata Constitutiei. Am dat din cap incat azi ma intorc cu tot corpul daca vreau sa ma uit in spate, am strigat atata cat sa mai las ceva voce pentru azi… altii n-au facut economie. Si nu, n-am surzit, desi cineva mi-a strigat/cantat in urechea stanga pe toata durata concertului. Culmea! Stia aproape toate versurile!
A fost o atmosfera ce m-a facut sa-mi treaca fiori prin tot corpul. Mi-a placut de data asta Brian Johnson si mi-a placut la nebunie Angus Young. Au facut un show de, daca mi-ar veni un cuvant mai extraordinar decat extraordinar, l-as folosi, dar nu-mi vine.
Azi dimineata m-am trezit cu T.N.T., I’m dynamite… in minte.
Foto: realizata de mine
Print
Adauga la favorite
RSS comentarii
Trimite prin Y!m
Alerta pentru comentarii
Alte articole
