Eram la momentul in care dragostea tragica si sufletul bantuit de suferinta urcau iubirea la nivelul experientei supreme, cea pe care speram sa o traiesc la un moment dat.
Confortabil asezata intr-o relatie satisfacatoare vedeam in tragicul neimplinirii calea spre autodescoperire, esenta unui personaj ce nu fusesem.Am pus cartea in biblioteca, am imprumutat-o apoi cuiva si nu am mai primit-o inapoi. Florentino Ariza a ramas fermecator iar Fermina Daza o neinteleasa.

Acum cateva saptamani am gasit cartea in masina unui prieten. Am deschis-o mai mult ca sa imi amintesc personajele si sa mai gust putin din stilul lui Marquez. M-au prins insa cuvintele atent insiruite, stangacia de inceput a indragostitilor si surpriza redescoperirii.

Am luat-o cu mine la metrou, in pat, in masina. Nu am terminat-o inca. Nu mai e nicio graba pentru ca ii cunosc finalul. Insa abia acum ii redescopar continutul.
Cu mare surprindere fac cunostinta cu un Florentino slab, bolnavicios si las. Fermina e personajul principal, puternica si frumoasa- nemeritata.

Deodata, povestea dintre Fermina si doctorul Urbino e plina de dragoste si intelegere, de sentimente si stabilitate. Relatia lor e reala in timp ce Florentino alege sa traiasca o iluzie.
In ambele cazuri e vorba de fericire si perceptia asupra ei. De obsesie si nevoile unei firi prea slabe.
La cea de-a doua citire tragicul nu mai e atat de fascinant. Personajul zbuciumat si haituit si-a pierdut seductia si a devenit prea previzibil pentru viata reala. Inteleg femeia si ea devine axa romanului traind o viata neromantata dar veridica.
Nu mai e vorba doar despre iubiri neimplinite si farmecul acelui "daca" ci de nevoia unui "acum", speranta unui "maine" si iluzii cu aroma de implinire.
De data asta nu o mai ratacesc. O pun deoparte pe raft si o sa o deschid peste 10 ani pentru nivelul 3.

foto:carturesti.ro