
Dimineata e lenesa si alintata de o briza sarata si raze timide. Asternuturile fosnesc usor si talpile goale se indreapta incet spre cana de cafea. Miros de magnolii si umbre colorate, ciripit de pasari si o pisica ce abia mijeste ochii.
Asa sunt tablourile lui Laurent Parcelier. O seninatate perpetua pe o terasa retrasa din Provence, sau ascunsa pe marginea lacului Como. Cu tuse vesele, colorate dar calme si fine precum savoarea unui pain au chocolat topit in spuma cappuccino-ului aburind.
Casele lui Parcelier sunt colturi de vise, de oftaturi prelungi de placere, atemporale, inchise intre rame de lemn. Sunt jocuri de lumini si umbre, de detalii elegante, de tuse incorecte dar senzuale.Totul e aromat, translucid si bland. Iar in umbrele lui e imposibil sa nu ghicesti secrete, soapte si rasete complice.
Sunt spatii ce se asorteaza cu dantele si matasuri, cu lenjerie de un alb imaculat, cu gesturi gingase, carti scorojite si saruturi prelungi.
Din cand in cand mi-as dori sa ma mut intr-un tablou de-al lui.
Foto: 2.bp.blogspot.com





Print








