Fiecare dintre noi are macar o bijuterie foarte draga la care nu vrea sa renunte, mai ales, datorita valorii ei sentimentale. Spune-ne intr-un comentariu povestea bijuteriei tale preferate si poti castiga una dintre cele patru bratari Pandora!

Participa la concurs in perioada 17 octombrie - 17 noiembrie si poti castiga o bratara PANDORA pe saptamana. Se premiaza cel mai frumos comentariu al saptamanii.

bijuteria mea preferata mai nou este verigheta,este din aur alb si este foarte simpla,imi place foarte mult si o pot asorta cu celellate bijuterii care sunt din argint si altele sunt de efect,o ador

Inelul pe care il am de la mama si pe care l-am primit la implinirea a 14 ani imi este cel mai drag.Imi era mare si l-am modificat,il purtam cu atata drag si mandrie,iar de-a lungul timpului l-am pastrat pe mana dreapta.Este singurul pe care il port,din aur galben cu model floare cu o pietrcica rosie,iar pe stanga inelul de logodna si verigheta.Daca celelalte bijuterii le schimb zilnic,inelele le pastrez zi de zi,mai ales pentru faptul ca sunt deosebite pentru mine.

Inca de cand eram mica am capatat o adevarata pasiune pentru bijuteriile de argint. Prietenii imi cunosteau slabiciunea, astfel ca atunci cand am implinit 16 ani am primit un frumos lantisor de argint. Simplu, usor rasucit, putin mai lung decat majoritatea lantisoarelor, mi-a fost alaturi timp de sapte ani de zile, fie ca bratara, fie ca lantisor simplu, fie alaturi de diferite pandantive.
Este una dintre cele mai frumoase bijuterii ale mele, pentru ca e primita de la oameni care imi sunt la fel de dragi azi cum imi erau atunci.
Frumos concursul! Ador sa vorbesc despre bijuteriile mele!

Povestea bijuteriei mele preferate este despre un inel ..Un inel pe care insa l-am pierdut la mare si de care imi pare tare rau ..Il primisem acum 4 ani de ziua mea cand implineam 18 ani ..imi era asa de drag ca l-am primit de la persoana cea mai draga din viata mea si anume de la mama mea ...era prima bijuterie care o primisem cadou de la cineva ..ma mandream cu el peste tot ..

Bijuteria mea preferata este momentan inelul de logodna .Spun deocamdata pentru ca in curand va fi inlocuit de verghetaPovestea bijuteriei mele pentru mine a fost o surpriza totala...mai exact un ''pufuleti cu surprize''Era ziua indragostitilor ,iar prietenul meu imi spune ca mi-a cumparat ceva.Evident,f incantata asteptam cadoul.La momentul cu pricina imi intinde o punga de pufuleti cu surprize.Nu vreti sa stiti sentimentul meu de atunci si mai ales fata pe care am adoptat-oInspre seara ma hotarasc sa mananc pufuletii...intai caut surpriza evident...''inelul meu de logodna''.Pentru mine a fost emotionant si pe nepregatite.

Bijuteria mea preferata este de fapt un set de cercei ci un lantisor. Nu sunt din argint, sunt doar o imitatie cu niste pietricele roz. Le-am primit d ela nasa mea, mai mica fiind, si am tinut foarte mut la ele, abia asteptam ziua cand o sa cresc sa pot si sa am und le purta. Iata ca odata ce am crescut acest set l-am putut accesoriza si la banchetul clasei a 12 a si la banchetul facultatii, tinuta avand cam aceleasi culori. De ci m-a insotit in incheierea a doua etape frumoase din viata mea!

Povestea bijuteriei mele preferate este un pic atipica poate. Cea mai de pret bijuterie este un simplu inel de plastic pe care l-am primit de la iubitul meu. Chiar are o valoare sentimentala mare intrucat a fost o cerere in casatorie foarte draguta si diferita. Tin minte ca eram la mare, pe faleza si rontaiam niste chips-uri. In punga aceea a gasit inelul, a devenit dintr-o data serios si m-a intrebat daca as accepta sa fim impreuna pentru totdeauna...am raspuns ca da si de atunci port mereu inelusul acela si nici nu am nevoie de o bijuterie mai pretioasa... in el stau prea multe amintiri frumoase

FRUMUSETEA NU SE MASOARA PRIN VOLUM,O SIGURA FLOARE PUNE IN EVIDENTA UN COPAC MARE..O SINGURA BIJUTERIE CONFERA ARMONIA INTENSITATII CERULUI INTUNECAT...PANDORA CHIAR ITI INSIRA POVESTEA PE UN FIR DE ARGINT...

Bijuteria mea preferata este un inel, primit in dar de la bunica mea si de el ma leaga multe amintiri frumoase ; e nelipsit de pe degetul meu si stiu ca bunica ma protejeaza si e alaturi de mine in clipele grele!

Bijuteria mea preferata nu este nici noua, nici din partea vreunui iubit tandru, ci din partea celei mai dragi fiinte pentru mine: mama mea. Tin minte si acum inelul ei si cat de fascinata eram de felul in care ii stralucea pe mana. Inca de cand eram micuta mi-a promis ca imi va reveni mie si abia asteptam sa cresc si sa il port cu mandrie pe inelar. Este un inel de argint aurit cu piatra verde, un inel deosebit prin lucratura si culoare - un inel inalt cu o piatra mare. Desi au trecut decenii peste el, nu si-a pierdut din frumusete, ba chiar arata mai interesant, aurul suflat s-a tocit si a ramas argintul, doar prin infloriturile si micile detalii fascinante se mai vede aurul, iar piatra verde, semipretioasa, nu are nicio zgarietura, este parca noua. Culoarea pietrei este interesanta, pentru ca are o nuanta deosebita, este un verde spre turcoaz. Are o poveste atat de frumoasa...cred ca mai mult am fost fascinata de aceasta si mai putin de bijuterie in sine. Bunica l-a primit de la bunicul meu, la varsta de 17 ani. Se cunosteau de cateva luni, si traiau intr-o lume inca ingenua, in care copii nu erau privati de copilarie si adolescentii de cea mai frumoasa perioada din viata. Este o poveste clasica de iubire intre ei doi, personalizata doar prin trairile si sentimentele frumoase pe care si le purtau unul altuia. Inelul a fost doar modalitatea prin care dragostea lor a capatat contur. Bunica l-a primit in seara primului bal din viata ei. Pe atunci se obisnuia ca domnisoarele sa aiba un carnetel in care sa se inscrie toti cei care vroiau sa danseze cu ele, iar dansurile aveau loc chiar in ordinea in care erau insemnarile. Pentru buna, singurul baiat care merita aceasta onoare era bunicul. Am si acum carnetelul ei,ingalbenit de ani, unde apare un singur nume..La sfarsitul dansului, el i-a dat bunicii inelul si i-a cerut sa-i fie sotie. Stia ca ea este Aleasa si nu a ezitat nicio secunda. Apoi inelul a fost dat mamei mele care, la randul ei, mi l-a dat de curand mie.

Desi nu sunt adepta bijuteriilor din aur si ma axez mai mult pe seturile din argint, am si eu o mica bijuterie de care nu ma pot desparti si care are o valoare sentimentala foarte mare pt mine.este vorba de un pandantiv de aur plin cu pietricele albe primit in urma cu 5 ani de la prietenul meu.Era primul cadou primit de la el.Au trecut 5 ani de atunci, ani minunati petrecuti alaturi de el .Mi a facut o multime de cadouri dar parca tot inimioara mi este mai draga, eram niste copii si poate de aceea are o valoare mai importanta pentru mine

Nici prea mare, nici prea mic,nici prea simplu,nici prea complicat,dar de nepretuit.Cam asa se etimeaza bijuteria, mostenire de la bunica mea,care mi-a vegheat intreaga copilarie,pe dupa pomii pilni de mere si livezile impodobite cu mirosul capitelor de fan.Cand varsta isi spune cuvantul,te intrebi ce lasi in urma ta.Cred ca asta s-a intrebat si bunica mea cand s-a gandit sa-mi lase o amintire.Pe langa obiectul nepretuit pe care mi l-a lasat,o bratara din aur,imcomparabila,originala,fermecatoarea si cred ca inca as mai putea folosi o infinitate de adjective,de fapt cred ca as putea chiar inventa altele noi pentru descrierea acestei mosteniri,mi-a lasat in suflet si amintirea unei batranici imbrobodite, asteptand cu mare drag si cu sufletul deschis pe oricine si-ar fi dorit sa-i dea doar un singur¨Buna ziua si Doamne ajuta!¨ Pastrez bijuteria pana astazi,invelita intr-o bucatica de matasa alba,protejata de o cutie ,parca facuta doar pentru ea.Ea,bratara,va ramane mostenire nepotilor mei,care si ei vor sti povestea aceasta.

Nici prea mare, nici prea mic,nici prea simplu,nici prea complicat,dar de nepretuit.Cam asa se estimeaza bijuteria, mostenire de la bunica mea,care mi-a vegheat intreaga copilarie,pe dupa pomii plini de mere si livezile impodobite cu mirosul capitelor de fan.Cand varsta isi spune cuvantul,te intrebi ce lasi in urma ta.Cred ca asta s-a intrebat si bunica mea cand s-a gandit sa-mi lase o amintire.Pe langa obiectul nepretuit pe care mi l-a lasat,o bratara din aur,imcomparabila,originala,fermecatoarea si cred ca inca as mai putea folosi o infinitate de adjective,de fapt cred ca as putea chiar inventa altele noi pentru descrierea acestei mosteniri,mi-a lasat in suflet si amintirea unei batranici imbrobodite, asteptand cu mare drag si cu sufletul deschis pe oricine si-ar fi dorit sa-i dea doar un singur¨Buna ziua si Doamne ajuta!¨ Pastrez bijuteria pana astazi,invelita intr-o bucatica de matasa alba,protejata de o cutie ,parca facuta doar pentru ea.Ea,bratara,va ramane mostenire nepotilor mei,care si ei vor sti povestea aceasta.

Cand aveam vreo 5 ani eram cu parintii mei la mare in statiunea Mamaia. Stiu ca era frumos si ne plimbam pe la magazine. Cand am iesit dintr-un magazin, pe o alee ingusta am calcat pe un inel rotund, mare, mov cu verde cu un pescarus pe el. Atat de fericita am fost ca am gasit inelul acela, si mi-a placut atat de mult, incat pare amuzant, dar nici cand primeam inele de argint si aur nu vroiam pentru nimic in lume sa dau jos inelul cu pescarusul care statea intr-un cuib. Cand m-am marit l-am purtat pana pe la 13 ani si apoi mi-am dat seama ca nu il mai pot purta, dar si acum cand am implinit 20 de ani, nu am renuntat la el. Bineinteles ca nu il port la mana dar il tin pastrat bine intr-un sertar, cine stie, poate candva copilul meu va fi la fel de fascinat ca mine de el. Nu stiu ce a avut deosebit acest inel banal din plastic, dar este un obiect de care pur si simplu nu ma pot desparti

Eu nu pot sa spun ca am bijuterii f scumpe,desi sunt foarte saraca si trecuta prin grave necazuri totusi bunul gust si eleganta ma caracterizeaza deoarece consider ca nu-ti trebuie ceva foarte scump ca sa arati bine.Am foarte multe brose,lanticuri,margele,bratari,dar nu foarte scumpe pentru ca situatia financiara nu mi-a permis.La orice petrecere port acele 3 bratari sfinte pt mine care sunt mai valoroase ca orice bijuterie scumpa,ele sunt luate cu gand bun de mama mea de la Biserica si nu ma despart de ele niciodata.
Acum ceva timp am primit o invitatie din partea unei rude sa merg la Iasi sa vizitez moastele sfintei Paraschiva,se spune ca face minuni,dar eu eram sigura ca nu o sa pot merge din cauza bolii care o am.Dar mi-am zis sa incerc sa merg,si chiar si eu am ramas surprinsa vazandu-ma in autocar,au fost 16 ore de mers dus-intors ,in cele 16 ore am dormit o ora,pelerinajul a durat 5 ore,5 ore de stat in frig,de nemancata,erau atatia oameni batrani,bolnavi care mergeau in sir pe langa gard la indicatiile jandarmilor care dadeau voie la cate 5 persoane sa inainteze,pe unde mergeam pe langa mine in crapaturile peretilor erau lumanari albe aprinse,a fost un drum lung,eu l-am numit drumul pocaintei,tot acel drum de 5 ore am avut timp sa ne gandim la greselile noastre,in plus pentru a ajunge l sfanta Paraschiva era nevoie de un sacrificiu din partea fiecaruia.Ma gandeam ca si Iisus a mers TOT drum lung cu crucea in spate,iar eu un simplu muritor,dc nu as rezista.Era 5 dimineata ,nu mai puteam pasi,lumea ma imbulzea din spate,si acum cand scriu ma bufneste plasul,frigul imi inghetase maruntaiele si ma simteam din ce in ce mai rau,mergeam impinsa de oameni de la spate,nu mai vorbeam,nu mai schitam nici un gest,mama ma privea ingrijorata,mana inghetata de frig o tineam pe o icoana cumparate de acolo,era icoana Maicii Domnului care plangea,dar si peste cateva bratari.Cu greu am ajuns in curtea Bisericii dar acolo pelerinajul nu se termina,mai aveam de mers la semnul garzilor,atunci am simtit o puternica durere in piept si am inceput sa plang,boala isi spunea cuvantul,si atunci am spus ca ori mor incercand sa ajung la sfanta Paraschiva ori ea ma va face bine.Aveam in mana icoana si bratari,din care una roza,si am simtit dintr-o data ca din cer a picat in palma mea ceva,prima oara am crezut ca ploua,m-am controlat in palma era ceva uleios ca mirul,atunci am simtit minunea,am spus-o unei singure persoane dar nu ma crezut.Cand am ajuns la moaste mi-am dat seama ca tot chinul a meritat,acolo unde ea era asezata parca era raiul,nici nu pot exprima in cuvinte,ghirlande de flori,sute,daca nu mii.Nu o sa uit niciodata aceasta experienta,pe o parte mi-a fost teama sa scriu ca sa nu fiu pedepsita ca vreau sa castig ceva pe baza puterei divine,dar apoi m-am gandit sa povestesc si celorlalti acea zi traita de mine si puterea credintei.Acea bratarica roz cumparata de acolo din Iasi am dat-o pe la moastele sfintei si ea va fi cea mai de pret bijuterie a mea,indiferent daca vreodata voi mai primi bijuteri mai scumpe sau nu,ea va ramane unicata.Poate ma astept sa castig,desi nu stiu daca ar fi bne,oricum bratarica roza va ramane pe primul loc fie c voi castiga bratara de argint sau nu,pentru ca puterea banului si a argntului nu are valoare in fata credintei,oricum ma bucur ca v-am povestit si voua acea zi,totusi,minunata.

Un inel de jad verde. L-am primit de la bunicul meu. A străbătut anii împreună cu mine. A fost, pe rând, bijuterie, port bonheur, legătură cu cei trecuți la cele veșnice și semn al existenței care nu cunoaște capăt ci doar începuturi. Este un inel bărbătesc. În 1940, atunci cînd bunicul meu, alături de ai săi, s-a refugiat din Bucovina de Nord nu a putut lua prea multe lucruri. Printre ele, această bijuterie. Ani la rând l-am purtat pe un lanț. Simțeam că întreaga sa istorie nu permite să fie afișat. ESte un fel de madlenă proustiană. Verdele său, amintind de iarba Bucovinei, de mare și de cerul oricărei furtuni este asemenea unei chei către spații teoretic fictive. Circumferința unei lumi. Și slovă a împlinirii de dincolo de noroaiele realității.

Bijuteria cea mai draga sunt cerceii de la strabunica, sunt foarte vechi au peste 100 de ani, din argint si i-am primit la nastere. Sunt cea mai veche bijuterie pe care o am, reprezinta foarte mult pentru mine si tin enorm la ei.

Reprezinta atat viata unor persoane dragi mie care nu mai sunt si inmagazineaza in ei amintiri timp de 120 de ani, lucrurile vechi sunt cele mai valoroase deoarece ma reprezinta, sunt povestea vietii mele.

Argintul imi place cel mai mult, ador culoarea argintie, iar bijuteriile sunt facute sa reprezinte ceva pentru cel care le poseda, asa ca sunt foarte mandra de cerceii mei din argint foarte vechi.

Au trecut ceva ani de cand privesc controversata in fiecare zi inelul pe care-l port.Sentimentul ca ma trezesc in fiecare zi si zambesc uitandu-ma la el, ma face sa pot sa merg mai departe... El aduna durere, pasiune si tot sirul de intamplari care reprezinta astazi, ceea ce sunt.

Bijuteria mea preferata este de fapt un set de bijuterii de la Charm de Paris pe care l-am facut pe comanda pe baza voucherului castigat in urma unui concurs organizat de voi, petocuri.ro
Mi-am comandat un set de bijuterii din cristale pe care il port cu mare drag ori de cate ori vreau sa fiu deosebita, admirata, stralucitoare.
asteptam si alte concursuri cu charm de paris.
xoxox