Flori, zambete, iubire… Cea mai fericita zi. Parca a fost IERI. Si AZI inca tresar cand trece un “alai” cu “trambite“…”Unde e mireasa? Vreau s-o vad!” - strig in gandul meu… Vreau sa-mi amintesc. Vreau sa fiu eu in locul ei…
Se apropie aniversarea nuntii noastre..Eh! Nu a trecut asa mult. Doar doua toamne…Oare ce cadou sa-i fac? Rememorez acea zi de toamna ruginie in care am spus “DA“, cand frunzele isi dadeau ultima suflare palida, si noi trageam in piept prima suflare de viata in doi…Si parca-as vrea sa traiesc acea zi inca o data. Ori decate ori vad o mireasa, ma incearca un sentiment ciudat ce amesteca nostalgia cu un strop de invidie si trei-de fericire…Se asterne timpul pe rochia mea alba..Vroiam s-o vand, dar tot aman momentul fara sa-mi dau seama. De parca doar ea m-ar lega de acea zi. De parca n-ar mai fi si pozele, si dvd-urile, si amintirile, si … EL, in fiecare dimineatza langa mine, si EU, seara, in bratele lui…
Stii, momentul in care chiar sunt invidioasa cand merg la o nunta, e “aruncarea buchetului”, pentru ca nu mai pot fi in grupul fetelor galagioase care sar sa prinda buchetul, visul, fericirea…
Asa sunt eu, sentimentala, romantica pana la nebunie poate…Si n-o sa ma schimb doar pentru ca societatea bolnava in care traim vrea sa credem ca aceste sentimente si vise sunt inutile si intangibile. Nu ma poate opri nimeni sa-mi invat copiii sa viseze frumos…
P.S. Sper ca in curand sa-i pot da vestea sotului meu ca va fi tatic. Cred ca o sa planga. De fericire. N-ar fi prima oara. Seamana cu mine!
p0ate t0tushi am sa merg la liceu pe 15 septembrie..p0ate macar acolo am sa ma simt in sigurantza..Sau p0ate`am sa stau sa ma gandesc cum ar fi f0st daca as fi mers..Sau p0ate n`am sa fac nimic..4 ani la rand pe vremea aceasta am facut acelashi lucru mereu care parca`mi parea in regula..acum..cand t0ate astea nu mai sunt..ce`am sa fac t0amna..de t0amna ? 
AM SPUS EU CA TREBUIE PUSA IN VITRINA ! 
