Prin forta imprejurarilor, am locuit aproape toata viata alaturi de parintii mei. In urma cu 6 luni, tatal meu a murit si am ramas impreuna cu mama care are 80 de ani. Este adevarat ca este hipertensiva dar este in putere si face tratament de 2 ani, astfel ca in general se simte bine. Locuim la curte intr-un orasel linistit la poale de munte. Nu mai accepta sa o lasam singura. De cate ori trebuie sa plecam avem discutii care uneori degenereaza , astfel incat ne certam . Acum 3 saptamani am fost in concediu la mare. Si atunci a fost o inteaga tevatura pana am plecat. Am sunat-o de cel putin 2-3 ori pe zi. I-am luat si ei mobil pe care stie sa-l foloseasca, mai veneau si vecinii de cel putin 2 ori pe zi, degeaba. Nu stiu ce sa fac? Este mama mea si o iubesc. Nu veau sa o supar, dar cred ca am si eu dreptul la viata. Stau cu ea, am grija sa nu-i lipseasca nimic, o duc si pe ea pe aici pe colo. Nu stiu cum sa procedez. Cine are dfreptate?

eu nu am experienta cu batranii dar iti dau dreptate tie...din pacate se spune ca batranii ajung mai rau ca niste copii uneori...le e teama de singuratate, de respingerea fiilor....

Nu mai are incredere in fortele proprii, trebuie sa o repuna ceva sau cineva pe linia de plutire..

Dar in principiu ca sa raspund la intrebare, cum sa convietuim cu batranii?
as zice: " Zi ca ei si fa ca tine"

Mama mea are 73 de ani, si stau impreuna cu ea si cu fiica mea, dar D-zeu mi-a dat o mama extraordinara care vrea sa ma vada fericita si incearca sa se "dea dupa mine", daca intelegeti ideea, si-a schimbat mult ideile despre viata, pot sa spun ca cu toata ca are o varsta inaintata, este o mama moderna. Tot ce imi doresc este sa o am cat mai mult timp in preajma mea, astfel totul va fi ok, desi si ea e hipertensiva si cardiaca, dar trecem impreuna peste toate.

Pune-te in locul ei. tu ce ai simti? eu zic ca e ceva normal, dupa moartea tatalui tau, e se simte mai singura ca nicioadata si incearca sa umple acel gol. pe tine te mai are, pe cine sa mai certe?:P
eu sunt de parere k cine n-are un batran sa-si cumpere unul.Cel mai mult iubesc in viata asta sunt animalele si batranii, mai ales pe batranica mea:*

cred ca fiecare vede lucrurile din punctul sau de vedere.

sincer, eu m-as putea lipsi de batrani in viata mea. imi mananca viata si ma terorizeaza cu fiecare ocazie. imi pare rau ca nu vrea sa vada pers care sunt eu de fapt si sa inteleaga ce facem noi pt ea.

imi pare rau pt tn Savoria...asa e..fiecare vede lucrurile asa cum crede el. "Adevarul meu nu e si adevarul tau iar adevarul tau nu e si al meu".sper ca soarele sa rasara si pe strada ta sau cel putin sa ai parte de acea detasare si pace sufleteasca pt a merge mai departe..e unica solutie..k nu poti schimba omul ci doar sa te detasezi si sa mergi mai departe...cel putin asa cred eu

multumesc pt gandurile tale, Clara

Kira, ai foarte mare dreptate: zici ca ei si faci ca tine, asa procedez si eu in interactiunile mele (inerente) cu persoane mai in etate. Totusi, exista si batrani care au ceva de spus, au fost contemporani cu evenimente si perioade istorice importante si uneori e o placere sa-i asculti depanand amintiri din trecut. Partea proasta e ca odata cu trecerea anilor si abilitatea lor de a se adapta vietii moderne scade si devin oarecum anacronici, rupti de realitate. Bine, asta nu e o caracteristica doar a batranilor, am cunoscut o multime de oameni tineri care gandesc la fel de ingust (sau chiar mai abitir) ca un mos nascut in secolul 19...

De cand m-am casatorit am locuit doar cu sotul meu ; nu suport batranii , sau Ii suport foarte greu pt. ca sunt plini de tabieturi , au comportament infantil si devin foarte cicalitori ! La parintii mei cand merg in vizita incerc sa stau cat mai putin pt. ca nu le convine nimic si parca tot ce as face le-ar distruge echilibrul .Sunt convinsa ca nu as putea trai cu ei sub acelasi acoperis !Mama ma scoate din minti si de-abia astept sa plec si sa ajung in oaza mea de liniste si pace ! Imi iubesc parintii si ei ma iubesc pe mine dar ...vizitele scurte sunt mai placute !

Uite de exemplu acum, soacra mea... am intrebat-o pe cumnata mea daca vrea sa ii incalzesc apa pentru baie (ca nu curge de 2 saptamani ) si am intrebat-o si pe ea a doua. S-a suparat ca nu am facut invers si ca trebuia sa ii incalzesc ei si s-a spalat cu apa rece. Iar la noi apa chiar e rece....

O brother...

Ambitioasa... hoasca , scuze- soacra- !

asta e putin, sa vezi ce figuri face baba

ieri am fost plecati undeva si a mers si ea si inca ceva nepoti. ne asezam noi la masa si ii zic la una din nepoate "zi-i la bunica-ta sa dea scaunul mai incolo sa incapem si noi". fiica-sa imi zice "da` de-acum e si bunica ta, de ce nu ii zici tu?", la care eu " de 4 ani de cand o cunosc nu mi-a zis niciodata nepoata, asa ca daca ea nu ma considera nepoata ei nici eu nu pot sa o consider bunica mea, desi eu mereu i-am zis mamaie (din bun simt)"

i-a cazut fata la baba la care zice "cum mai Oana, nu ti-am zis eu nepoata?". si eu ii zic " nu niciodata".
stiu ca nu ma considera ca facand parte din familie.

eu nu pot sa o sufar de la inceput. cand am venit prima data in casa ei mi-a zis "eu nu tin curve in casa". asta din cauza ca eu locuiam singura si eram si din alt oras.
sunt mai doamna de 100 de ori decat va fi ea in toate vietile ei. pacat ca nu stie sa ma aprecieze, macar din bun simt si din respect, ca din momentul in care m-am mutat la ea, babaciunea traieste ca o regina.

jur daca inteleg ce are cu mine n-ar trebui sa se bucure ca nepotu` ei a gasit o fata cuminte si desteapta?

scuze, m-am descarcat putin

dar uneori e penibil de enervanta si de afurisita...

God..nu pot sa ii inteleg pe astia..frateeee se tampesc cu anii..

Sa imbatranesti e obligatoriu, sa te maturizezi e optional..

Cred in vorbele astea din ce in ce mai mult..

asta e Kira

si povestioara de mai devreme e una din alea ok

offtopic: ti-am trimis mesaj privat. ai primit?

A dracu baba scarboasa!