buna ziua tuturor!
am zis sa deschid o noua tema pentru ca nu am vazut nicaieri deschisa o tema strict pe acest subiect. Sunt lucruri pe care fiecare om simte nevoia sa le imprtaseasca, dar nu are pe nimeni de incredere langa el.
Pe mine ma tot macina acest gand...Sa divortez sau nu? Cand stii ca este in regula sa iei aceasta decizie? Ce anume te face sa spui nu se mai poate? Si de unde stii ca este corect?Cat sau cate trebuie sa suporti ca femeie/barbat...
Trec prin niste momente si framantari groaznice si pur si simplu nu stiu ce sa fac...

pai simplu pui pe o hartie cum iti e mai bine cu el sau fara el adica faci 2 coloane si scri ce e mai bine ce iti da el si ce poti face singura si atunci vezi cum rezolvi situatia

E buna si varianta spusa de Gabrielle, dar eu am o alta parere. Comunicarea e cea mai buna solutie, eu merg pe ideea ca probleme exista peste tot, dar atunci cand doi oameni comunica, problemele sunt privite altfel. Daca intr-adevar unul dintre cei doi refuza sa discute sau macar sa-l asculte pe cel de langa el, atunci pe pune altfel probelema. Numai tu stii prin ce ai trecut in casnicie si daca tu consideri ca mai este vreo sansa de a o salva, e bine, daca nu....

amtot incercat cu comunicarea...dar de diecare data cand stau sa aprofundez tot ce nu merge intre noi imi dau seama ca de dragullui eu nu imi mai apartin, nu mai sunt eu si nu am primit nimic bun in schimb, in afara de un copil desigur.
de ce nu sunt decisa inca? pentru ca il iubesc si in momentul in care m-a luat de mana si ma imbratiseaza ma invadeaza o caldura dulce si uit de toate pe moment.
Ma gandesc si la bebelul meu ca nu trebuie sa creasca asa certuri,jigniri si violenta..
De la ultimapostare nu s-a schimbat nimic ma tot gandesc. As vrea sa pot uita tot sa sterg ultimii ani...

gandeste la copil ca lui i e greu sa auda numai certuri si jigniri si apoi ce viata e sa te certi mereu sa nu ai macar o clipa de liniste

Eu nu prea înţeleg combinţia asta antagonică de a iubi pe cineva cu care nu te mai simţi bine...oameni buni, voi trăiţi în trecut ? Prezentul n-are nicio importanţă pentru voi ? În fine, cred că toţi oamenii ar trebui să fie ceva mai pragmatici, chestia asta cu "nu-l mai suport, vreau să mă despart de el, dar când mă atinge uit de toate" face parte dintr-un fel de masochism sau sindrom Stockholm...

Şi totuşi, dragă adriana2001, nu ne-ai spus de ce vrei să divorţezi, care sunt motivele...

Pentru ca simt ca tot ceea ce s-a intamplat intre noi casatoria,copilul, faptul ca il iubesc s-au intamplat pe fondul unei mari manipulari din partea lui si abia acum dupa aproape trei ani incep sa vad incet incet cum procedeaza. si vreau sa divortez pentru a o lua de la capat doar cu copilul meu, pentru ca vreau sa uit de tot si de toate si as vrea sa am puterea s anu il mai primesc in viata mea niciodata.
probabil ai dreptate androgyn.beauty posibil este un soi de masochism pe undeva nascut din traumele copilariei etc, dar ma lupt sa scap de el, sa incetez sa ma mai sacrific pentru altii, sa invat sa traiesc si pentru mine. aceasta casatorie mi-a campus capac sunt atat de dezamagita ca am crezut in el incat pur si simplu sunt paralizata uneori si mi-e greu sa fac ceva, orice...
dar in momentul de fata am inceput sa pun lucrurile in miscare. sper sa am puterea sa imi duc planurile pana la capat...

Am impresia ca abia acum ai realizat ca tu il iubesti sincer,si el a disimulat pana acum acest lucru,deoarece stiind slabiciunile tale a stiut cum sa actioneze.Sper sa ai puterea draga mea sa mergi mai departe si sa scapi de aceasta fiinta care nu te-a pretuit,nu se merita sa traiesti langa cineva doar ca sa fii jicnita.Ai dreptate ca a venit vremea sa te gandesti si la tine,pentru ca esti o fiinta si meriti atentie,respect,dragoste si ai tot dreptul sa fii fericita!Daca esti intradevar hotarata,si te simti in stare sa faci acest lucru,parerea mea este sa mergi mai departe si sa nu te uiti in urma(ca nu ai la ce).Viata e frumoasa si este si mai frumoasa pentru ca ai un ingeras pentru care sunt sigura,ca ai sa faci orice!Inca o data zic...meriti sa fii fericita!ai grija de tine

adriana mult succes in ceea ce vrei tu sa faci

Da ,sa divortezi !!! Din moment ce apare intrebarea asta in capul tau e clar ca sunt unele probleme ,iar daca TU nu te mai simti TU inseamna ca nici macar nu mai stii ce e aia fericire ...!!! Nu va ma agatati de niste amintiri frumoase si de niste motive false de a nu divorta !! Ma uit la mama mea si mereu o intreb "de ce nu ai divortat ,de ce ai acceptat asta si asta ,etc " iar ea mereu imi da acelasi raspuns : " pentru voi ,copiii mei,sa cresteti cu ambii parinti" Cel mai stupid motiv al unei soti de a nu recunoaste lasitatea asta este : copiii !!! Nu ii este mai bine unui copil sa creasca intr-o stare de stres constanta .
Si totusi ,ideea de a divorta nu trebuie sa vina asa aiurea la orice suparare , dar atunci cand tu nu te mai cunosti pe tine ,atunci cand stai mereu intr-un stres , atunci cand nu mai vezi micile bucurii pe care pana acum le vedeai,etc... ,atunci trebuie facut ceva !
Take care .

Corect. Nimic nu poate justifica menţinerea unei căsnicii "de formă"...

buna.adriana,ce ai facut?ai reusit? si eu sunt acum in situatia asta.si eu am un copil dar nu mai pot trai langa sotul meu.mi-e si frica fiindca m-a lovit.nu mai pot trai langa el dar mi-e frica de faptul ca ,copilul meu nu o sa ma inteleaga.ce o sa spuna cand o sa creasca?

*lala_lea
Nu trebuie sa te gandesti ca pe viitor,cand va creste copilul mare iti va cere socoteala si u nu vei sti cum sa te scuzi.Cred ca doar prin simplul fapt ca ii vezi explica adevarul,vei reusi sa-l convingi ca ai facut ceea ce trebuie pentru siguranta si fericirea voastra.Sincer si eu sunt o persoana care ma sperii numai la simplul fapt ca cineva ar putea sa ma loveasca..Nu se merita sa traiesti cu stresul acesta.Plus ca aceste "scene" pot avea repercursiuni asupra copilului tau.Eu zic ca niciodata nu-i prea tarziu sa o iei de la capat..ai grija de tine :*

asa e ionelala

aveti dreptate.trebuie sa fiu tare.in schimb o sa fac tot posibilul ca baiatul meu sa nu-i semene lui.dak o sa ajunga sa se comporte ca el il mananc

Baiatul tau nu are nicio vina ca tatal sau este violent.Si poti sta fara grija ca nu-i va semana lui atata timp cat nu va trai intr-un mediu in care violenta este prezenta.sa aveti grija de voi si fie ca alegerea cea mai buna sa-ti apartina.

imi face bine sa vb cu cineva din afara familiei
si de asta vreau sa va intreb daca sunt eu nebuna 1.ca ma gandesc la divort(din moment ce el m-a terorizat cu crize de nervi,gelozie,si m-a si lovit)?
2.ca nu vreau sa il stiu pe langa mine(fiindca mi-e frica de el)?
3.ca ma gandesc sa-mi dea o parte din banii castigati de noi(care sunt la el si bineinteles ca nu vrea sa mi-i dea)?
Si in plus spune acum ca nu l-am iubit niciodata si ma gandesc numai la bani.Dar eu sunt sigura ca nu mai vreau sa fiu cu el.In plus mi s-a zis (de catre parintii lui) ca daca stiam cum e de ce m-am casatorit cu el?Dar oare nu se gandeste nimeni ca daca nu-l iubeam nu stateam un minut langa el,si ca daca nu-l iubeam nu as fi avut rabdare cu el incercand sa-l fac sa se schimbe,si nu-l iertam de fiecare data cand ma jignea?
sunt eu nebuna?

nu esti. si eu sunt in situatia asta, cu toate ca nu sunt casatorita dar avem 6 ani de relatie.incerc sa vorbesc ,nu sunt ascultata. si sincer inteleg pe deplin femeile care inseala. ma impinge ceva sa vreau sa fiu mangaiata, sa ma simt iubita, altcineva fata de iubitul meu, pentru ca el deja ma face sa il resping. (nu l-am inselat dar...) el nu vrea sa accepte ca nu mai e la fel. si nici eu nu sunt hotarata daca vreau sau nu sa continuam relatia. asa ca nu pot da sfaturi altora ca eu ma consider foarte slaba pentru ca nu pot sa rup relatia asta. imi vine sa tip de durere. ma doare ca mie dor de el , si lui nu. cel putin asta simt.
e logic daca va despartiti sa impartiti si banii. asa ca bafta.

imi doresc sa nu ajung in situatiile astea niciodata, mai ales ca vine si un copil...
e cumplit

Nu esti nebuna deloc si felul in care gandesti este specific unei femei care nu se simte iubita si isi cere drepturile.Mi se pare logik sa doresti sa pastrezi distanta fata de el deoarece te-a lovit si in subconstientul tau s-a infiltrat o teama.Parerea mea e ca acest motiv este destul de intemeiat ca sa divortezi de el.Ce poti astepta mai mult decat ca te-a lovit?sa ajungi sa te bage in spital?Si parinti lui sa-si vada de treaba si sa nu te mai acuze degeaba ca nu esti tu vinovata ca el s-a dat mielushel la inceput si acum isi arata naravurile.Tu l-ai iubit si te-ai casatorit cu el pentru cum era el inainte,la inceput.De unde aveai sa ghicesti ca el se va schimba...cred ca nici nu prevedeai asta si nici nu iti doreai acest lucru.
Cat despre bani,ii meriti pe deplin deoarece ai muncit cot la cot cu el,si chiar daca nu la fel de mult,simplu fapt ca ai ingrijit casa si pe el si pe copil iti da dreptul sa ai partea ta de bani.Ignora pe toti ce care te acuza ca tu esti de vina ca vrei sa divortezi de el sau iti zic sa mai rabzi si sa mergi inainte asa,si spune-le sa traiasca ei in felul acesta nu tu.
Sincer,nu esti nebuna si nu ai de ce sa consideri asta.Esti o femeie,un suflet si meriti ce-i mai bun.