Am constat ca exista in fiecare o teama instinctiva de fericire. Nu stim sau nu putem sa ne bucuram 100 % de o stare de bine fara a ne pune problema ca aceasta va trece repede. Sa fie pesimismul de vina sau doar incapacitatea de a crede in puterile proprii de a prelungi, de a crea noi stari de bine fara teama ca acestea nu dureaza mult.Nu e lipsa de realism daca spunem : da uite imi permit sa ma bucur acum ca pe urma vad eu cum le rezolv pe celelalte.Fac parte din fericitele care vad jumatatea plina a paharului si tot ce urmeaza iau ca pe o provocare in care trebuie sa reusesc. Voi ?

sunt o persoana optimista si increzatoare in puterile mele. nu obisnuiesc sa vad mereu drobul de sare, dar nu e bine ca mereu sa fii optimist.
sunt cazuri cand trebuie sa iei in calcul si partea negativa a lucrurilor, ca altfel s-ar putea sa cadem de prea sus si iar nu e bine.
sa existe un echilibru, asa ar trebui.

Savoria ai dreptate. " Dilema " mea a aparut in urma unei conversatii cu o femeie care era categoric prapastioasa dar incerca sa epateze in contrariul. Era asa de usor de manipulat prin cuvinte incat nu m-am putut abtine ( rusine mie ) sa nu o " conduc" in a face afirmatii total contradictorii.
Sant persoane carora efectiv le place sa fie triste si sa stie toata lumea acest lucru, doar doar apare o consolare de undeva...si atunci sa te tii....

eu cred ca sunt pers la care le place sa fie in centrul atentiei si pt asta, mereu se plang de ceva.
stiu cateva specimene si nu pot sa le suport

Asha este. Sunt persoane care sufera daca nu le merge rau. Daca nu li se intampla ceva, inventeaza, sau sufera pentru toata lumea din tot universul. Si atunci, da, sa te tii. Pentru ca tu daca stii care le e boala si incerci sa ii eviti devii un "nemernic fara inimia", caruia nu ii pasa de nimik.

Eu vad altfel lucrurile. Viatza este frumoasa, merita traita, dar trebuie sa avem acel dram de sperantza si optimism. Daca picam in transa si vedem doar jumatatea goala cui ajuta? Ne face cineva treaba? Ne da viatza lui? Tot noi le ducem toate!

Fetelor asa e. Dar apare cate un specimen din acesta si " iti deoache " toata ziua.

dap... si sunt tare pacatosi. Si mai si spun peste tot ca tu esti un om rece si nu intelegi tragedia umana, nu ei niste rataciti in lumea asta...

mai rau e cand sunt pers care se plang cat de "nenorocite de viata" sunt. dar numai de ei insisi le pasa, nu si de ceilalti. nu sufera pt toata lumea ci doar pt ei, sa fie in centrul atentiei.
de cele mai multe ori astfel de pers sunt frustrate, inguste la minte si pline de rautate. si mai ales vorbesc doar cand le convine ce aud.
fara suparare, dar asa simt eu.

eu cred ca pic dintr o extrema in alta
cand ma bucur prea tare, cand ma supar din nimic
cred ca asa suntem toti , si ca toata povestea asta e realtiva , tine de starea de spirit, si de cum evaluezi situatia

corect Bianca,
una e sa mai oscilezi intre stari, alta e sa fii mereu asa rau si pesimist

Bine, dar toti suntem asha - si asha. Eu pot sa rad de imi vine rau si sa ma enervez in aceeashi clipa, dar apoi imi trece. Insa nu imi pierd sperantza in mai bine!

Sa va redau franturi din discutia care m-a ambalat azi :
eu- ce bine ca maine e liber
ea- da , da daca ploua si mai sant atatea de facut si ce sa fac ?
eu- te duci la padure, la plaja...tralala...alea-alea...
ea- da mai am de lucru
eu- ok , vino la birou si termina
ea- da e liber
eu- pai stai acasa
ea- ma plictisesc
eu- si ce vrei atunci ?
ea- viata-i grea trebuie sa ma adaptez
...de aici nu mai comentez ca nu se poate...
Concluzia ei : ce motive ai sa fii optimista ?
eu- TACERE
vORBA" MI-AR FI TREBUIT O ETERNITATE SA-I EXPLIC SI EI O VESNICIE SA MA INTELEGA.

unele lucruri e bine sa le lasi asa cum sunt , nu are rost sa iti bati gura degeaba

M-am ofticat da mi-a trecut. Totusi, de ce nu poate lumea sa se bucure sau sa-si faca o bucurie ?

Asha s-a cam invatat romanul. Si savoria are dreptate - nu are rost sa iti pui mintea cu ea. Tu sa te simti bine!!!

Un 1 Mai Muncitoresc CU SOARE!!!!

O seara buna!
Pup!

Cu soare si somn dupa-amiaza.

Eu sunt o fire foarte optimista, si mereu incerc sa vad ca daca am gresit undeva, sau am dat cu capu intr-o problema, se poate rezolva si ca totusi nu este chiar asa de grav ce mi se intampla.Eu sunt de parere ca tot ceea ce ni se intampla , are loc cu un scop, si cel principal ar fii sa inveti ceva...
Dau un exemplu:"mi-a murit pisica"(sufar ca mi-a fost draga, dar cu siguranta pierderea a fost data ca sa pretuiesc mult mai mult lucrurile cu adevarat valoroase in viata), "am luat o nota proasta la un examen"(este semn ca ar trebui sa invat mai mult, sa mai cercetez, sa ma intereseze mai mult ceea ce vrea sa spuna materia aia si sa las distractia la o parte pentru cateva zile)
Nush daca gandesc bine, dar asa am invatat sa gandesc ca sa pot trece peste esecuri sau greutati fara sa dau un depresie, fara sa ma arunc in baututea sau altceva...Sunt cumva sarita?Caci o colega de faculta, cand i-am spus chestia asta, mi-a zis k gandesc gresit...

Prin asta subscriu la cele spuse de Bianca si Savoria!!

Eu obisnuiam sa spun ca in fiecare persoana este ceva bun si atatea suturi in dos mi-am luat pana am inteles ca filozofia asta nu se aplica in practica.
Dar nu-mi plac nici mie aia de se lamenteaza continuu si,indiferent cat te chinui sa le arati ca totusi e soare,ei parca sunt chititi sa te faca sa te simti la fel!
Deci:-ia mai da-i ma in...!!!!

exact, da-i in ...