Nu stiu daca titlul este foarte inspirat ales, dar intr-o lume ciudata si trista am intrat de curand.
O lume in care oameni de peste 30 ani, femei si barbati deopotriva, cu slujbe mai mult sau mai putin bine platite sufera ingrozitor pentru ca nu isi gasesc perechea si colinda cu privirea de la o persoana la alta in cluburile pe care le frecventeaza sperand ca vor reusi sa gaseasca pe cineva pentru ei.
E vorba de femei care nu isi doresc neaparat barbati cu bani, ci barbati suficient de atenti, suficient de protectori si suficient de amuzanti pentru a le face sa se ataseze de ei.
In egala masura este vorba de barbati carora le trebuie femei suficient de aratoase ca sa le placa, suficient de istete ca sa-i distreze si suficient de mature ca sa le treaca cu vederea insuficienta lor maturitate.

E e drama traita de acesti oameni pe care am ajuns sa-i cunosc si e inexplicabil pentru mine cum, la aceasta varsta este imposibil sa-ti gasesti perechea.

Si, paradoxal, desi sunt un cerc larg - cu barbati si femei deopotriva - si desi toti sunt atat desinguri si neimpliniti emotional si sentimental, EI INTRE EI NU SE POT CUPLA, NICI NU CONCEP SA CONSTITUIE UN CUPLU!!! In schimb, se ajuta, pe cat pot prezentandu-si reciproc enetuali pretendenti, eventuale pretendente.

Mda, e ceve gen Seinfeld in ceea ce spui tu...dar putin mai trist.

este foarte trist, sincer... ii vezi cum se uita si, in virtutea experientei data de esecurile repetate, pun relativ repede o eticheta astfel incat nu se obosesc sa faca niciun pas ...
de exemplu, una dintre fete este doctorita, cu statut si situatie financiara bune, nu foarte frumoasa, dar spirituala si atragatoare prin felul ei de a fi... e dornica sa iubeasca un om matur si bun - cum imi spunea ea - dar niciunul nu reuseste sa ii satisfaca aceste doua conditii.
sau... un baiat cu dubla cetatenie, cu bani si un divort la activ ofteaza dupa femeile care nu-l plac si ignora pe cele care dau, cat de cat, semne ca ar fi dispuse sa accepte o intalnire in doi cu el.

Asta e problema majora: cu cat inaintezi in varsta iti cresc si standardele si esti din ce in ce mai dispus sa faci compromisuri..iar aici ma refer la compromisuri gen.."mai las de la mine ca oricum e o prostie si totul e ok"..
Iar cu trecerea timpului toti devenim mai "cudati" pt ca ne formam anumite tabieturi la care nu renuntam nici in ruptul capului pt "altcineva"...unii chiar nu suporta sa locuiasca nu alta persoana sub acelasi acoperis..spun ca s au invatat singuri si daca ar locui cu prietenul/prietena, n ar mai avea intimitatea cu care s a invatat deja..
Sincera sa fiu..unii isi merita soarta pt ca asa cum spuneai si tu madi in ultimul exemplu...tipul este destul de superficial si din cate am inteles nici el nu e vreun Fat Frumos (sau poate se autosaboteaza) nu apreciaza esenta...ci doar ce vede cu ochiul liber..
Ma rog..ar fi multe de spus, dar tind sa cred ca multi si o fac cu mana lor..

E mult adevar in ceea ce spui tu, dar oamenii astia nu sunt DELOC superficiali! Si eu ma refer strict la cei 8 personaje pe care le-am cunoscut. In ceea ce priveste spusele tale, sa stii ca TOTI sunt constienti ca o relatie este un lung sir de compromisuri minore, dar sunt atat de trecuti de entuziasmul tineretii timpurii, incat seamana mai mult cu niste batranei care ar accepta ce le pica in masura in care efortul lor este minim si noile cunostinte sunt un pic atipice oamenilor pe care i-au cunoscut. Si totusi sufera ingrozitor. Ca amici, insa, sunt formidabili!!! Rad, glumesc, spun prostii si lucruri inteligente si sunt in permanenta cautare de oameni - NU PENTRU EI, cum ati inclina sa credeti! - ci pentru a-i cupla pe ceilalti nefericiti. Sunt oameni-mozaic, extraordinari in felul lor, dar nefericiti la culme!!! Ii admir, desi ma aduc la disperare vazandu-i felul in care se raporteaza!!!

e trist k se intampla asa la o varsta inaintata..eu am 19 ani si incerc sa gasesc pe cinevadar nu apare...sper k mai am timp.prietenul tau ar trebui sa dea atentie uneia din cele care il vor,nu sa faca pe inabordabilul.dar asa se intampla,ne dorim ijtotdeauna ce nu avem,si knd avem ceva ii dam cu piciorul

eu am aproape 30 si stau si ma intreb oare mai exista un barbat care sa stie sa aprecieze ceea ce face o femeie pentru el,stie sa aprecieze faptul ca e iubit?oare cat timp va trebui sa mai asteptam sa apara cineva care sa nu fie fals si mai ales sa stie sa-si exprime si frustrarile si fericirea?

Draga mea, eu ACUM, dupa ce i-am cunoscut pe cei opt pitici in cautare de partenere/parteneri, te inteleg perfect.
Te asigur, asa cum i-am asigurat si pe ei ca exista oameni exceptionali! Numai ca trebuie sa apara de undeva... si, cu siguranta, va aparea! Doar sa nu ramai ancorata in nefericirea si starea de nemultumire pe care ti-o da marea majoritate. Incearca sa iei fiecare om individual, nu-i pune etichete si, mai ales, acorda-i sansa de a va cunoaste.
Noii mei amici stau foarte prost la capitolul optimism - sper sa nu fie cazul tau!
O zi minunata sa ai.

nu sunt pesimista deloc dar incerc sa nu mai fiu asa de critica si de drastica in a-i caracteriza pe cei care au defecte grave si sa nu mai incerc sa-i "aduc" eu pe calea cea buna ca nu sunt eu Dumnezeu
iti las un mes privat,sa-l citesti maditauk

stii, zicea cineva cam asa ceva: ce bine daca totul s-ar intampla invers! adica sa ne nastem batrani si cu intelepciunea pe care o dobandesc si sa murim copii...poate ca altfel ar fii stat lucrurile...

eu vad acum la 21 de ani k deja parca sunt expirata...romantism cred k tine de naivitate...iar eu l-am trait in adolescenta...acum totul e aiurea...de la prima intalnire direct in pat...nici nu vreau sa ma gandesc cand o sa implinesc 30 cum va fii...

prima data knd am simtit cu adevarat fluturasi in stomac a fost cu priml baiat din viata mea...am stat din clasa a 8 a pana intr a 11 a si a fost minunat,vorbind de partea romantismului,park de fiecare data simteam cv nou..si in leg cu sexul...dupa 1 an si ceva...nu km e azi,ne intalnim,vorbim si pac pac...si maine PA!!!as vrea sa mai fiu copil...si am mai simtit odata fluturasi,acum de curand cu cineva...dar din pacate nu a fost sa fie nik.. si eu la 19 ani imi fac probleme k sunt singura,nu vreau sa ma gandesc cum se simt oamenii aia la 30 de ani

Ce as putea sa spun decat ca oamenii sunt diferiti, atat de diferiti... am intalnit si eu romantici, dar odata ce inaintezi in varsta romantismul devine o bautura siropoasa prea gretoasa pentru statutul de adult. Pe de alta parte, saritul direct in pat are efecte diferite, in functie de sex, mai mult sau mai putin nocive.
Oare ce e mai bine? hmmm... Uneori avem una si nu e bine, alteori ne pomenim cu cealalta fateta si iar nu e bine... ideea e sa acordam fiecaruia o sansa si noua insine sa ne oferim de fiecare data, cu fiecare ocazie o sansa.

am citit tot ce ati spus voi.....aveti mare dreptate....cand ai pe cineva, ii dai cu piciorul, cand nu ai il doresti si il visezi in fel si chip...eu sunt acum in pragul unui divort...am 30 de ani..si sincer chiar nu stiu ce va fi ..dupa...

offf...trist.imi pare rau.
intr-un fel sunt fericita ca sunt cu al meu de la 18 ani, deci am crescut impreuna...si asta e un lucru bun,ne-am format unul dupa altul.

Nu esti curioasa sa mai experimentezi si cu altul ? Sau sa incerci ceva nou dpdv sexual ? Cunosc niste cazuri cand femei care-au avut un singur barbat sau maxim doi, la un moment dat au devenit frustrate, chiar interesate de a experimenta...stii si una e s-o faci la 20 si ceva de ani, fara obligatii in carca, si alta e la 35 de ani, cu doi copii si rate la casa...

Sunt de acord cu Andro...Numai daca ma gandesc la cei/cele care decid sa isi pastreze virginitatea sau sa se casatoreasca cu primul/prima ma ia cu "fiori". Adica nu ii condamn pe oamenii astia, dar poate ca nu te potrivesti in pat si asta e un lucru important. Poate vrei sa experimentezi la un moment dat, iar partenerul nu e asa deschis. Sau poate vrei sa vezi cum e cu altcineva, sa iti dai seama daca partenerul tau e "bun" sau e doar obisnuinta ta...
Pe mine ma sperie si ideea ca, dupa ce se presupune ca-l voi fi gasi pe cel alaturi de care sa imi traiesc restul vietii, va trebui sa fiu zilnic alaturi de cea persoana, sa ma limitez, sa nu mai pot sa experimentez...
Ma rog, asta gandesc acum, cand inca vreau sa fac muuulte lucruri. Poate ca mai tarziu imi voi dori o existenta banala

Succubus, daca esti si bisexuala, atunci iti trebuie o relatie mai open mind in care sexul in trei sa fie la ordinea zilei. Iti poti gasi un cerc de parteneri (de buna calitate) cu care sa experimentezi si usor, usor, in timp sa ramai cu acela (sau acea, de ce nu?) care iti place cel mai mult si iti satisface cel mai bine necesitatile. Eu cred ca pana pe la 30 de ani e bine sa tot incerci, sa experimentezi, sa-ti traiesti viata in libertate. Iti dai seama si ce experienta acumulezi in tot acest timp, iar cand va sosi momentul sa te linistesti, sa-ti alegi un partener stabil, atunci o vei face in cunostinta de cauza si cu siguranta te vei alege cu unul matur, care stie si el ce vrea.

Nu sunt bisexuala (cred ), ma refeream la experimente de genul swing sau mai stiu eu ce fantezii sexuale...nah, pana si avutul a 2 partenerI in acelasi timp (dar care sa nu stie unul de altul ) poate fi limitat intr-un anumit tip de relatie. Daca te asezi la casa ta, mai pui si de vreo 2 copii poti sa iti iei adio de la anumite lucruri, asta e ideea mea...

Succubus e in regula, noua ne poti spune daca esti bi...nu spunem nimanui

da, ai totala dreptate, si mai este si cateogoria aia 21-24 care se marita pe capete si se schimba peste noapte si nu mai ai cu cine vorbi,,,si lista continua