Andres Barba s-a nascut in 1975 la Madrid si este licentiat in literatura spaniola si filosofie la Universitatea Complutense din orasul de origine. La 20 de ani i s-a publicat primul roman, "El hueso que mas duele" ("Osul cel mai dureros"), aplaudat de critici, recompensat cu premiul Ramon J. Sender si intens savurat de publicul international. Cand a fost invitat la Bucuresti, pe 27 mai, sa isi lanseze cel de-al doilea roman, "Sora Katiei", ii citisem deja volumul. Ii puteam ghici flerul aproape vizionar in a intelege si reda, cu versatilitate, paradoxurile psihologiei feminine. "Am fost intotdeauna inspirat de femei", mi-a spus apoi, cand ne-am intalnit la Carturesti. Carismatic, insa modest, autocritic si lipsit de amprenta generatiei sale literare. Personajele sale, preponderent feminine, sunt identitati in "constructie sentimentala", asa cum ii place sa le numeasca. Calauzite de emotii intime, suprimate de absenta afectelor celor din jur, stigmatizate de neputinta de a comunica. "Sora Katiei" este o pictura naiva a mizeriei si sordidului, iscalita de ochii mintii fragede a unui copil. Un univers sufletesc in care candoarea si puritatea nu au fost inca denaturate, iar lumina are inca puterea nemasurata de a matura intunericul. Sora Katiei ramane acest personaj misterios - caci numele fetei nu este dezvaluit cititorului pana in finalul romanului - ce traieste la intersectia realitatii neiertatoare cu mirajul imaginarului. Fiica unei prostituate si sora unei dansatoare de striptease, ea este insasi parabola inocentei in inima degradarii.

PeTocuri: Salut, Andres. Te afli pentru prima data in Romania. Ce impresie ti-a lasat acest loc?

Andres Barba: Deocamdata nu am avut timp sa constat impresii, in afara amabilitatii oamenilor, pentru ca nu am reusit sa vad orasul. Am ajuns aici abia aseara si mi-am impartit timpul intre conferinta de presa si cateva ore de somn.

PT: Te-ai intersectat cu opera vreunui scriitor roman?
AB: Cunosc foarte bine opera lui Ionesco sau pe cea a lui Cioran, iar astazi de dimineata am vorbit despre Elias Canetti, nu stiam daca este sau nu roman si am descoperit ca este pe jumatate, dar poate ca acestia dintai ar fi scriitorii "cei mai internationali".

PT: Cum te-ai descrie ca scriitor?
AB: E greu sa raspund la intrebarea asta... E ca si cum ai spune "Explica-mi de ce esti un om bun". Nu stiu cum m-as putea defini cu scriitor... Ce pot spune e ca, uneori, am senzatia ca am o relatie mai stransa cu Henry James decat cu autori contemporani.

PT: De ce crezi asta?
AB: Pentru ca nu ma intereseaza foarte mult experimentele literare... Sunt interesat de literatura numai in masura in care are legatura cu realitatea. Pregatirea mea e mai curand filosofica decat literara. Probabil ca acesta e si motivul.

PT: Am inteles ca ai fost profesor, ce anume ai predat?
AB: Am predat de toate, literatura spaniola, filosofie...

PT: S-a rasfrant aceasta experienta in creatia ta?
AB: In niciun caz, sunt lumi si concepte total diferite. E o experinta a comunicarii, iar literatua nu trebuie sa fie pedagogie... Ii urasc pe scriitorii care vin sa ne comunice adevarul... Pe de alta parte ii admir pe cei care sunt capabili sa ne comunice emotiile lor. Cred ca literatura are mai mult de-a face cu sentimentele decat cu pedagogia.