Petocuri: Cine este Andreea Badala pentru cei care nu au auzit de tine? Ce aduci diferit pe scena modei romanesti?
Andreea Badala: Am terminat de curand Universitatea de Arte Bucuresti- sectia design vestimentar si London College of Fashion- Diploma in Pattern Technology. Dupa ce am lucrat in diferite locuri si am castigat experienta, am inceput sa creez pe cont propriu. Ceea ce creez se invarte foarte mult in jurul lumii mele imaginare, o lume care isi are radacinile in primul rand in vise.Visele mele sunt selenare, poate din cauza asta cred ca si hainele pe care le fac s-ar potrivi foarte bine intr-un film SF, dar nu unul cu roboti, ci mai degraba unul cu supereroi umani. Condusa de sursa de inspiratie, imi place sa experimentez si sa manipulez tiparele de baza, sa lucrez materialul pentru a obtine structuri noi. |mi gandesc haina in primul rand ca pe un obiect 3D care are rolul de a imbraca corpul. |n sensul acesta, tratez haina asemanator unui obiect sculptural. Materialul pe care il folosesc da o anumita vibratie, structura sau materialitate obiectului sculptural.
|n realizarea obiectelor vestimentare incerc sa imbin tehnicile vechi cu cele experimentale. Sacourile, (trademarkul sau, nr.) le realizez in mod traditional, cu intarituri naturale cusute manual, experimentez cu structuri de metal pentru a crea anumite volume, cu reinterpretari de broderie. |n general hainele pe care le creez sunt foarte greu de multiplicat, din cauza gradului de dificultate, de cele mai multe ori piesele mele preferate ramanand la nivelul de prototip. Acestea din urma sunt piese care au rolul prinicipal de a sustine conceptul proiectului, mai putin de a fi vandute.

PT: Ai facut stagii de intern la Tata Naka si Richard Nicoll. Am inteles ca sunt designerii tai preferati. De ce? Ce ti-au oferit aceste pregatiri in afara tarii?
AB: Richard este unul dintre designerii pe care ii admir foarte mult. Este un om talentat, foarte pragmatic, care sstie exact unde sa se opreasca. {i modest, cu un comportament extrem de relaxat si normal. La sfarsitul interviului, cand mi-au spus ca pot sa incep de saptamana urmatoare, nu imi venea sa cred, eram venita doar de o luna si nu stiam orasul deloc, mi s-a parut ceva incredibil, ii urmarisem evolutia lui Richard de cand terminase MA-ul la Central Saint Martins…
La Richard am facut de toate, de la schite ( nu folosea schitele asistentilor, insa la un moment dat eu si inca un stagiar am fost rugati sa realizam niste schite de idei. Ele mai mult ii clarificau ideile lui, nu le folosea, lucru pe care l-am apreciat foarte mult), la tipare, realizare de mulaje, furnizare materiale, fitting inainte de show, backstage show. Experienta a fost absolut superba, de la a lucra cu unii dintre cei mai priceputi constructori creativi de tipar, care invatasera meserie  la Saville Row sau alaturi de couturieri care realizau piese speciale pentru show, pana la a comunica direct cu Richard si a lua parte la toata emotia si volumul imens de munca dinainte si din timpul London Fashion Week.
La Tata-Naka nu am fost atat de implicata, poate si din cauza faptului ca stagiul a inceput imediat dupa Fashion Week. A fost un test de rabdare, pentru ca majoritatea timpului il petreceam brodand manual pentru linia lor de haine pentru copii.

PT: Ai fost asistenta Venerei Arapu. Ce ai invatat de la dansa?
AB: La Venera Arapu am luat contact pentru prima data cu un volum mare de lucru si un sistem bine pus la punct, dar si cu personalitatea incredibila a designerului celor 3 branduri pe care le detinea. O admir pe Venera Arapu pentru viziune, logica si ambitia de neoprit. Cred ca atunci am realizat pentru prima oara ca moda nu este joc, este o treaba riguroasa.

PT: Cum este sa studiezei la Londra si de ce  ai ales sa te intorci in tara?
AB: Sa studiez la Londra este exact ceea ce visam. LCF te pune in contact direct cu realitatea si iti ofera tot ceea ce ai nevoie, de la cea mai mare biblioteca de fashion, la depozite de materiale, orice tip de masina de cusut, sali utilate incredibil, oportunitati de job-uri pe blackboard, prin targuri organizate, talk-uri cu designeri ai momentului, profesori incredibili…Iar orasul completeaza, este atat de plin de viata si de creatie!
M-am intors din motive strict personale, desi chiar dupa expozitia de diploma primisem un telefon de la cei de la Modernist, care ma intrebau daca vreau sa incep sa lucrez pentru ei.

PT: Care este pregatirea ta de baza si cum ai ajuns la stilul care te caracterizeaza?
AB: Sunt in continua formare.  Abia acum pot sa zic ca ma simt ca si personalitate. |nca mai caut si cred ca voi cauta mereu. Altfel, cred ca risti sa ramai intr-un singur loc si sa te plictisesti si sa plictisesti. Moda are construit un sistem care impune schimbari rapide. Trebuie sa vii cu ceva incredibil de 2 ori pe an. E greu. Mai ales ca, in afara faptului ca trebuie sa fii original, trebuie sa si vinzi. Si poti sa fii admirat, dar nu si cumparat. Echilibrul e foarte greu de pastrat.

Citeste continuarea interviului in numarul 20 al revistei Pe tocuri