PeTocuri: Ce faci, Jean-Lorin? Ce te aduce la MGB?
Jean-Lorin Sterian: Am venit sa prezint toate cartile pe care le-am scris pana acum.
PT: Spune-mi mai multe despre ele..
JLS: Pai, am adus "Postume" si ultima mea carte, "Lorgean". Si primul meu volum, "Balthazar si Hazardul", de cand eram pustan.
PT: Lumea te cunoaste mai degraba pentru rubrica ta din 24-Fun si mai putin pentru cartile pe care le-ai scris. Povesteste-mi mai multe despre tine.
JLS: Nu m-am oprit la un singur domeniu, jurnalismul e totusi un hobby, in ultimul timp, e mai putin locul unde ma manifest. Acum ma concentrez mai mult pe literatura, prin aceste carti, si mi-am facut un teatru de apartament, se numeste Lorgean Theatre si, de cateva luni au loc reprezentatii in garsoniera mea.

TEATRUL

PT: Si cum se intampla teatrul asta de apartament?
JLS: Ii sun pe toti spectatorii, care nu sunt niciodata mai mult de 15. Sunt cunoscuti sau oameni pe care nu ii cunosc si ma suna ei. Pe Facebook exista o pagina a teatrului si acolo oamenii isi pot exprima dorinta de a participa. Pentru ca nu se plateste bilet, ei trebuie sa aduca obiecte. Si am strans in opt reprezentatii cam 100 de obiecte pe care le voi pune laolalta intr-o expozitie, in curand. Toate sunt relationate cu singuratatea, pentru ca asta e si tema piesei, se numeste "Singuri acasa". Si expozitia se va numi tot asa si va contine obiectele si povestile lor.
PT: Piesa e regizata de tine?
JLS: Da, e regizata de mine si contine mai multe monoloage si acte de performance facute de diferiti dansatori si coregrafi. O alta piesa care a debutat la Lorgean Theatre se numeste Gargaland si acum (la MGB) a fost pentru prima oara cand a iesit din spatiul obisnuit al garsonierei mele. Sunt prezent, deci, nu doar ca scriitor.
PT: Actorii cine sunt?
JLS: Sunt cunoscuti de-ai mei, cu ei am pornit, dar pentru ca a auzit lumea tot mai mult de teatrul de apartament, am inceput sa cunoc diferiti oameni, sa primesc telefoane de la oameni care vor sa performeze, in general oameni care si-au dorit sa faca ceva in cadrul teatrului.
PT: Oameni care au dat la teatru si au fost respinsi?
JLS: Da, in principal, oameni care au dat multa vreme la teatru si nu au intrat, oameni care nu au avut nicio tangenta cu audienta, publicul live, dar care si-au citit niste lucruri scrise si au testat prezenta in fata publicului. Ceea ce e foarte important, pentru ca spatiul e atat de mic incat actorii si spectatorii stau la cativa metri distanta unii de altii.
PT: Ai inceput ca scriitor inainte de a deveni jurnalist, dar multi ar spune ca ordinea fireasca e cea inversa. Cum s-a intamplat?
JLS: Cand eram pustan, scriam Science Fiction si erau cateva reviste de profil in acea vreme... Am inceput sa corespondez cu redactorii de acolo, am scris primele povestiri si le-am strans intr-o carte care s-a publicat cand inca eram student la Jurnalism. Apoi m-am angajat la o revista de femei, si, ulterior, la una de barbati (Playboy) si am ramas foarte multa vreme in presa, pana acum trei ani, cand am devenit freelancer si fac mult mai multe lucruri in afara presei.
PT: De ce ai renuntat la presa?
JLS: Devine monoton, pentru ca am lucrat intotdeauna in presa glossy si am obosit de mondenitati si de un anumit gen de viata. Stii si tu cum e.