Alo! Dumnezeu?

Larry Gopnik se bucura de lucrurile marunte. Nu judeca, nu condamna, nu are aspiratii. Isi traieste existenta zi de zi, predand fizica la Universitate si pregatindu-se pentru ceremonia de bar mitzvah a fiului sau. Si deodata intregul lui univers linistit e distrus.

Meet the Coens

Sotia il anunta ca il va parasi, la munca mult-asteptata promovare pare sa fie amenintata, fratele sau da de tot felul de necazuri, un student incearca sa il mituiasca si toata lumea il sfatuieste sa gaseasca raspunsurile si consolarea in cuvintele sfinte.

 “A Serious Man” e absurd, simplu si sarcastic. E un film in care fratii Coen au investit experienta si amintirile din copilaria petrecuta intr-un cartier evreiesc. Este o insiruire de personaje insensibile, plate si preocupate mai mult decat egoist de propria existenta, lasand deciziile pentru a fi guvernate de intelepciunea rabinului.

Sotia lui Larry are un amant supraponderal si cu potential de predicator, ce incearca sa il consoleze pe sotul abandonat. Fiica personajului nostru strange bani pentru o rinoplastie si in restul timpului se spala pe cap, iar baiatul - intre scoala si pregatirile pentru bar mitzvah - fumeaza marijuana si are probleme cu antena si receptia TV.
Larry se muta la un motel impreuna cu fratele bolnav, primeste o amenintare cu trimitere in judecata si  trebuie sa plateasca pentru inmormantarea amantului sotiei.
In tot acest timp el cauta raspunsuri.

Alo, Dumnezeu?
Un traseu anevoios, cu usi inchise si rezervari. Pentru ca, nu-i asa, Dumnezeu e ocupat. Si Larry isi primeste raspunsurile. Doar ca ele nu au niciun sens. Sunt povesti, pilde absurde, care vin sa-i dovedeasca ca nu exista o alta cale decat cea pe care ne-o batatorim noi. Fie accepta “misterul” si nonsensul, linistindu-si sufletul, fie se zbate fara sens prelungindu-si agonia.

Propovaduirea resemnarii, a credintei fara fond, a unei linii rosii la capatul careia e mereu ocupat, e o concluzie amara, cu gust de medicament.

“A Serious Man” e o pastila, si una pe care doar cei dependenti de Coen o pot inghiti fara un pahar cu apa.

E o pelicula care judeca si critica fara mila un stil de viata, un set de valori, o morala propovaduita de secole. Si o bataie pe umar pentru cei care reusesc sa “accepte misterul” fara sa isi doreasca mai mult. Pe de alta parte, cine nu isi doreste raspunsuri servite pe tava, chiar daca nu au niciun sens?

foto: cinemagia.ro

comentarii
#  SMihaela
, Duminica, 14.03.10 11:45
Multumesc Roxana ca m-ai scutit de o pierdere de timp.Pt. mine filmele despre religie sint albe sau negre.Acesta este unul negru care nu-ti imbogateste mentalul cu nimic.Poate doar ti-l umple de greata cind vezi ca mai sint semeni care gindesc limitat si nu vor sa descopere legatura cu Creatorul universului, prezent in trei forme.
 
#  elEna
, Vineri, 05.03.10 14:24
Foarte frumos scris, Roxana. Am sa caut sa vad si eu filmul.
 
#  Gabi-Cornel
, Joi, 25.02.10 12:01
Am văzut filmul, e deosebit, dar greu de înţeles în toate nuanţele sale. Cel mai mult m-a amuzat dorinţa lui Larry de a discuta cu acel rabin (şi refuzul întâmpinat) în ideea că va găsi alinarea sufletească de care avea atâta nevoie în acel mediu închis ermetic...
 
 

PeTocuri TV

Get the Flash Player to see this player.