Ce-i drept, barbatii nu mai curteaza femeile ca pe vremuri si nici femeile nu mai sunt dispuse sa astepte sau sa refuze un partener de nenumarate ori, pentru ca riscul de a-l pierde e mai probabil decat sansa de a iesi cu el. Presiunea sociala ne indeamna la o viata fara rabdare si relaxare vizavi de cuplu. Asa ca nu ne mai preocupam de cunoasterea unui partener, cel putin nu de cunoasterea in profunzime, care ne ofera sansa sa vedem daca rezonam pe aceleasi paliere ale vietii de cuplu, ci ne aruncam in viata in doi cu capul inainte, pe principiul "fie ce-o fi, vedem mai tarziu daca merge".

Din pacate, insa, nici "rezistenta" traiului comun nu mai e aceeasi. Lipsa cunoasterii celuilalt sau cunoasterea precara duce la rupturi precoce. Pornim la drum cu seturi de asteptari pe care, uneori, nici de la noi nu le putem avea, insa proiectam in ceilalti toate dorintele, planurile de viitor si siguranta unei vieti in doi reusite. Atunci cand nu se intampla, din cauza confuziilor iminente intr-o relatie cladita pe 2 intalniri in oras si un intermezzo in dormitor, decidem ca "nu ne potrivim" si trebuie sa cautam alt partener. Parametrii ramanand, bineinteles, identici.

Poate ca, insa, in graba cotidiana care ne accelereaza varsta si ne accentueaza nemultumirile, ar trebui sa existe loc pentru reflectie. Poate ca legaturile cele mai firesti sunt, totusi, in mod logic, cele pe care le avem cu prietenii. Ne sunt prieteni pentru ca au trecut acel "test al timpului" si pentru ca au ramas langa noi indiferent de greutati sau bucurii. Si atunci, poate ar trebui sa pornim, inainte de cautarea unui partener, in cautarea unui om pe care sa il observam, sa ni-l apropiem, sa il cunoastem, si abia apoi sa decidem daca ne-am dori o relatie cu el sau nu. Pentru ca, la urma urmei, cel mai bun inceput pentru o relatie e acela in care partenerii si-au comunicat deja, direct sau indirect, asteptarile, obiceiurile si dorintele.

Foto: hepta.ro