Relatiile din ziua de azi nu mai seamana deloc cu cele de pe vremea parintilor sau bunicilor nostri. Presiunea sociala, la pachet cu libertatea optiunilor si dorinta de "mereu mai bine" ne indeamna sa cautam in partenerii nostri calitati pe care, de multe ori, nici noi nu le posedam.
Psihologii sugereaza ca, in era contemporana, cautam intr-un partener atat un suflet pereche cat si un om responsabil, matur, inteligent si cu o directie sanatoasa in viata. El mai trebuie sa ne fie si un confident bun, un psiholog de incredere, un prieten devotat si sa nu ne dezamageasca nici pe plan sexual. Sa fie puternic si rational, dar, in acelasi timp, un spirit sensibil si cultivat. Sa ne faca sa radem, sa ne insoteasca la shopping si sa se uite cu noi la un film. Daca adaugam la toate acestea: un tata bun, un gentleman, un caracter exceptional si un posesor de aptitudini artistice, cred ca deja il vanam pe Superman. Dar nici macar el nu avea toate aceste calitati...
Felul in care societatea si media functioneaza in ziua de astazi ne face sa cladim portrete-robot ale barbatului ideal si sa cerem lucruri aproape imposibile de la partenerii nostri. Asteptarile cresc exponential odata ce noi insine ne dezvoltam intr-o anumita directie. Se numeste maturitate. Insa exista o linie fina intre ceea ce inseamna maturitatea cu adevarat, cu puterea de a discerne ce poate si ce nu poate un om sa ofere, si dorinta de a avea totul sau...nimic.
Timp de secole, mariajul a fost privit ca o institutie economica si sociala, nevoile emotionale si intelectuale ale sotilor fiind plasate pe un plan secundar, sustine scriitoarea Tara Parker-Pope. In modernitate, insa, oamenii cauta parteneri care le pot face vietile mai interesante, alaturi de care pot deveni ei insisi persoane mai bune. Caryl Rusbult, o cercetatoare olandeza, a numit aceasta turnura a lucrurilor "Efectul Michelangelo", referindu-se la maniera in care partenerii se modeleaza reciproc pentru a se ajuta sa obtina valoare individuala.
"Oamenii au o motivatie fundamentala de a se perfectiona si de a deveni persoane mai bune, pe toate planurile. Daca partenerul sau partenera ta te ajuta sa devii un om mai bun, devii mai fericit si mai satisfacut in relatie", explica ea. Astfel, o relatie este cu atat mai buna cu cat ofera celor doi experientele pe care si le doresc. Aici putem include proiecte comune si individuale, vacante, noi prieteni sau chiar discutii stimulante despre subiecte obisnuite. Similar, oamenii creativi, amuzanti sau rafinati ne pot ajuta sa devenim mai deschisi la oportunitati, de a ne dezvolta simtul artistic sau pe cel al umorului.
In ziua de azi, insa, oamenii se casatoresc din ce in ce mai tarziu si divorteaza foarte repede. O statistica nu prea satisfacatoare. Majoritatea se plang de incompatibilitatea cu partenerul. Asadar...e prostesc sa cautam pe cineva cu care putem avea conversatii sclipitoare, pe cineva care ne face sa radem sau care ne fascineaza prin observatiile sau opiniile sale despre micile detalii ale vietii? E mai simplu oare sa renuntam la aceste idei si sa ne multumim cu o persoana stabila financiar si emotional si fara prea multe pretentii?
Voi ce varianta alegeti? O casnicie pasionala si plina de inspiratie creativa sau una mai putin satisfacatoare dar sigura pe termen lung?
Foto: th09.deviantart.net; ladyflashback.com
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
Androgyn
Cu acestea in minte si revenind la intrebare raspunsul este simplu: amandoua! :D Nu merge nici o relatie super pasionala in care iti explorezi cele mai indraznete fantezii si mori de foame dar nici sa ai toti banii din lume si sa te simti bibelou sau piesa de mobilier. Si este responsabilitatea amandurora dintr-un cuplu sa faca aceea casnicie sa mearga si sa vada cealalta parte a monedei cand intreprind ceva.
Si motivul pentru care majoritatea casniciilor esueaza este pentru ca majoritatea oamenilor sunt rezistenti la schimbare mai ales ale partenerilor si cum casnicia vrei nu vrei te schimba multi nu iau in considerare acest lucru cand fac acest pas.
Si daca cerem prea mult de la cei cu care alegem sa ne petrecem restul zilelor, desigur ca de multe ori avem tendinta de idolatrizare, dar trebuie sa tinem minte ca si ei sunt oameni si daca e pana la o adica si preotii sunt oameni si nimeni nu este Dumnezeu.