Ea, viitoarea mireasa, a exclamat "da", a luat inelul si ...au petrecut fericiti.

Cum percepem o astfel de situatie? Intr-o perioada in care totul se bazeaza pe contract, in care facem analize, liste cu minusuri si plusuri, ne asteptam la dezastre de fiecare data cand ceva pare sa mearga bine, o asemenea poveste pare nu numai "din carti", dar si oarecum imposibil de continuat in viata reala.

Nu am mai auzit demult o femeie care sa fi fost "ceruta". Am auzit in schimb discutii despre "ar fi cazul sa ne casatorim", negocieri in legatura cu "si cand crezi ca ar trebui sa avem un copil?" si discutii despre cine mai vrea cununie civila.
Atunci cand el si ea zac pe canapea uitandu-se la un film, dupa o lunga zi de munca, se iveste o discutie despre casatorie si amandoi ajung la concluzia ca ar fi mai rentabil sa spuna "da", planuind in acelasi timp cat din avansul pentru noul apartament ar putea acoperi banii de la nunta, cuvantul "romantism" nu isi mai are locul.
La fel cum intr-un univers in care iubirea inseamna plimbari prin parc, scrisori si drumuri de sute de kilometri doar pentru o zi impreuna, o negociere precum cea de mai sus e de neconceput.
Sa fie oare cererea in casatorie o oglinda pentru relatia celor doi? Sa mai insemne ceva? Si mai e oare cineva dispus sa "inghita" cai albi, priviri inlacrimate si surprize in public?
Au devenit oare relatiile noastre atat de bine calculate si constientizate incat orice moment care seamana a "film" ne sperie? Sau avem asteptari extrem de mici de la iubire, casatorie si viata in general?

Citeste si:

Cui i-e frica de casatorie?

Tu stii cine esti?

Spune-mi ce familie ai ca sa-ti spun ce relatie vei avea

foto: hepta.ro