
Nu, nu este un sindrom specific barbatesc. Ba chiar as putea spune ca in ultima vreme din ce in ce mai multe femei se infioara la auzul cuvantului “casatorie”, prin urmare tot mai putine sunt cuplurile care spun “da” in fata unui altar, preferand in schimb un parteneriat fara acte.
De ce aceasta frica de casatorie? Daca din punct de vedere masculin, casnicia este uneori privita (mai in gluma mai in serios) ca o lipsire de libertate si ingradire a animalului pradator, din punct de vedere feminin a devenit comuna frica de esec.
Ca sa fim sinceri si realisti trebuie sa recunoastem ca traim intr-o lume in care prietenii proaspat casatoriti divorteaza, cuplurile cu vechime par mai degraba condamnate decat fericite si pana si mama iti spune "mai asteapta cu casatoria".
E firesc ca in aceste conditii sa iti pui niste semne de intrebare. Mai intai sunt acele imbecile, dar omenesti "O fi el? Daca e doar o iluzie? Il cunosc oare atat de bine incat sa imi doresc sa fiu toata viata cu el? Il iubesc atat de mult?". Daca te scuturi bine si revii cu picioarele pe pamant, intr-o realitate in care esti constienta ca nu ai nicio garantie a unui "EL" sau a unei vesnice fericiri, incepi sa analizezi prea mult situatia si sa pui la indoiala institutia casatoriei.
Observi in jurul tau ca in cuplurile casatorite conflictele sunt mai dese. Ca cei insurati parca fac mai putin sex, zambesc mai putin, au o viata sociala mai "putina", si in general nimic nu e la fel de mult ca in relatiile care nu au un act semnat si pastrat intr-un sertar.
Urmeaza apoi conventiile sociale care iti dicteaza cum ar trebui sa te porti in calitate de sotie. Cum brusc unele lucruri nu mai sunt tolerate, acceptate sau apreciate, cum chiar si garderoba trebuie sa sufere modificari.
Si observi in jur prietene care s-au transformat peste noapte, care au facut alegeri cel putin ciudate, care par nefericite.
In aceste conditii, cum ai putea sa mai rezonezi cu ideea de casnicie? Adevarul insa e ca acel act nu iti ofera decat un statut legal. Iar acea ceremonie religioasa vine sa consfinteasca o uniune in fata unui Dumnezeu in care crezi. Sunt confirmari ale relatiei tale, asa cum este ea, in fata unor institutii in care crezi sau nu. Relatia ta ramane aceeasi, asa cum ai construit-o si intretinut-o pana atunci.
Din momentul in care spui "da", nu te schimbi tu, nu se schimba el. De ce s-ar schimba relatia dupa noaptea nuntii? E adevarat ca iti asumi o responsabilitate si in acelasi timp riscul de a esua. Dar, in acelasi timp, fara acestea nu te-ai indragosti.
Cu sau fara acte, fiecare cuplu isi asuma aceste riscuri. La urma urmei, frica de casnicie s-ar putea sa se traduca in fuga de responsabilitate. Desi cel mai important angajament nu il iei in fata legii sau in fata lui Dumnezeu, ci in fata ta.
foto: istockphoto.com












Print







