La un concert Nouvelle Vague nu ai nevoie de scaune, de public, de multime, nici macar de un partener de dans. Te lasi sedus de luminile electrice, de vocile senzuale si catifelate, de acordurile irezistibile de chanson si incepi sa dansezi, fascinat, cu tine insati.
Muzica, nu coveruri - astfel se poate rezuma ce am ascultat sambata seara la Sala Palatului. Un amestec rafinat de versuri bine cunoscute, un punk domolit suav de violoncel si chitara, reorchestrat de pian si distilat de vocile – cand calde si molcome, cand turbate si ragusite, ale solistelor Melanie Pain si Nadeah. Si asta pentru ca, in absenta refrenurilor stiute cuvant cu cuvant, as fi recunoscut cu greu originalele pieselor interpretate de grupul francez. Fiecare melodie este decantata de acordurile agresive, pliindu-se perfect pe ritmurile de bossa nova si chanson frantuzesc.
Au inceput cu “A forest”(original The Cure), “Dancing with myself” (original Billy Idol) si “Ever fallen in love”(Pete Yorn), continuand cu mai ritmatele “Human fly”(Mad Sin) si “Blue Monday”(New Order). “Just because you have seats, it doesn’t mean you have to use them!”, a strigat strengareste Nadeah catre audienta. In scurt timp, audienta se ridicase batand din palme, pentru ca nu puteai rezista prea mult acordurilor delirante care veneau de pe scena.
Asa ca am dansat. Au urmat “Guns of Brixton“ (The Clash), povestea soptita a unui “Sweet and tender hooligan“ (The Smiths), si “Just can’t get enough” (Depeche mode). Prima jumatate a spectacolului a culminat cu o explozie de sunet si lumini, la primele acorduri din “Too drunk to fuck” (original Dead Kennedys). Publicul a cantat si a aclamat pasional impreuna cu cele doua soliste, care se completau reciproc, prin replici, jocul de roluri si miscari, debordand de senzualitate si sclipire. “There’s a good fuck here in Bucharest!”, a strigat Natalie Pain, starnind rasete si ropote de aplauze in sala. “You wanna fuck acapella?”, a zambit ea, indemnand intreg publicul sa strige impreuna cu ea “Fuck!”.
Am urmat “God save the queen”, “Teenage kicks”, “Friday night, Saturday morning” si “Dance with me”. Le-am admirat indelung pe cele doua vocaliste, irezistibile atat datorita vocilor ireale, cat si magnetismului prin care i-au ridicat in picioare pe cei 3500 de fani prezenti in sala. Un duet cand romantic, cand decadent, cand incarcat de energie, cand calm si ravisant.
Publicul nu se mai oprea din aplauze, asa ca francezii au venit la doua bisuri si ne-au incantat cu doua piese noi, interactionand mereu, mai in serios mai in joaca, cu spectatorii. Ne-au placut nespus si ii asteptam si a treia oara. Nouvelle Vague, encore une fois!
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
