Probabil ai auzit povesti despre cupluri nefericite si destramate, in care El era responsabilul pentru despartire si care fac, in general, femeile singure sa se simta mai bine. In fapt, acest lucru sporeste credinta in cultul femeii independente si singure, care nu poate fi invinovatita pentru insuccesele sentimentale. Barbatii sunt de vina, nu noi.

Problema e ca lucrurile sufera o grava deformatie. Mitul femeii independente si singure se ciocneste, in societatea de azi, de cel al femeii independente si casatorite. Si iata dezastrul asteptarilor, optiunilor si diferentelor atat de transante intre scopul actiunii si rezultat. Exista carti, studii si articole care sugereaza ca femeile de peste 35 de ani care sunt inca singure sunt prea pretentioase. Insa nu totul sta in pretentii si preferinte. Mai sunt optiunile, si nestiinta de a o alege pe cea mai buna sau chiar incapacitatea. Mai sunt anii din copilarie in care ni s-a spus, multora dintre noi, ca putem avea totul, si procesul dur de acceptare a realitatii: nimeni nu poate avea, niciodata, totul (si, laolalta cu acesta, Elizabeth Gilbert, ferventa sustinatoare a statutului de "single" ca mod de viata, care a mancat, s-a rugat si si-a iubit optiunile intr-un bestseller si intr-un box office cu Julia Roberts, dar a sfarsit prin a se casatori cu partenerul sau).

Cu totii trebuie sa facem alegeri. Nu e ca si cand, daca iti doresti o cariera de succes si, in acelasi timp, o familie si un copil, nu le poti avea. Sau ca nu te poti descurca cu toate admirabil. Dar, inevitabil, va trebui, la un moment dat, sa renunti la un lucru pentru un altul. De ce sa te resemnezi? Pentru ca asta facem toti cand suntem in postura de a alege.

Daca Carrie Bradshaw ar exista cu adevarat, ar spune, probabil: "Dar cum ramane cu acel zsa-zsa-zoo? Cu acea fericire pe care numai dragostea adevarata ti-o poate implini?". Iar dupa ce as numi-o nerealista pentru terminologia siropoasa, as admite ca, da, trebuie sa existe un ceva - spuneti-i scanteie, magie, conexiune, cum vreti - care sa ne conduca si animeze relatiile de cuplu. Din pacate, magia paleste in comparatie cu cel mai simplu (si cel mai dificil) dintre lucruri: a sti ce vrei.

Daca Carrie si-ar fi dorit un mariaj si copii in sezonul 4 al Sex and The City, ar fi ramas cu Aidan. In schimb, s-a panicat si a dat bir cu fugitii in bratele lui Mr. Big, care - in mod evident, pana la sfarsitul incredibil al serialului - nu s-ar fi casatorit nici in ruptul capului cu ea. De ce si-ar face cineva una ca asta, te intrebi? E simplu: nu esti inca sigura daca iti doresti casatorie, dar ideea nici nu-ti displace. Iarba e intotdeauna mai verde in gradina vecinului (a tipului care nu vrea sa te ia de sotie).

Cu toate acestea, la sfarsitul filmului, totul este impachetat cu gust si garnisit cu un inel cu diamant. In "Breakfast at Tiffany's", Holly Golightly este "imblanzita" de dragostea unui barbat ce i-a fost alaturi tot timpul. In "The Apartment", personajul lui Shirley MacLaine incearca sa se sinucida din cauza eroului negativ, insa, supravietuind, isi intalneste propriul si adevaratul erou. Harry si Sally se impiedica prin itele propriei relatii in calitate de dusmani, amici, iubiti si, din nou, dusmani, pentru a sfarsi casatorindu-se. Si, bineinteles, Carrie si Mr. Big. Totul capata sens la final, fara ca cineva sa faca prea multa psihanaliza, yoga, cautare de sine sau de alti parteneri. Un scenariu de film fericit - asta ar trebui sa ne dorim cu adevarat.

Foto: thefashionablelife.onsugar.com