Cand un cuplu este cu adevarat pregatit sa aiba un copil?
Ne ascundem in spatele propriei nehotarari si asteptam momentul oportun in care sa ne simtim pe deplin pregatiti sa avem un copil. Uneori insa timpul trece si ceasul biologic incepe sa ticaie.

Daca sunteti in asteptarea acelui moment, in care sa va simtiti pe deplin pregatiti sa aveti un copil, sunt nevoita sa va dezamagesc. Nu veti fi niciodata pe deplin pregatiti in fata acestei necunoscute care este fiinta umana aparuta din intalnirea altor doua fiinte! Ca orice intalnire de iubire, iubirea materna si iubirea paterna sunt o supriza. Dar odata ce a avut loc devine imposibil sa se renunte la aceasta iubire, decat cu pretul unor suferinte ireparabile. Se cunoaste durerea profunda a parintilor privati de copilul lor prin deces sau abandon.
Aceasta iubire fulgeratoare poate sa nu aiba loc imediat, dar compania copilului este cea care va construi iubirea-atasament, la fel de puternica, dar mai putin intensa in modul ei de aparitie. Aceasta iubire se va crea prin legatura corp la corp, prin schimbul de priviri, prin atingere, miros. Atasamentul este baza acestui sentiment care ii uneste pe mama si pe copilasul ei.

Ce poate ascunde dorinta de a a avea un copil
Care este motivul din spatele dorintei sau lipsei de dorinta de a concepe unul sau mai multi copii?  Majoritatea raspunsurilor primite arata ca dorinta de a avea un copil apare dintr-un cumul de alte dorinte cum ar fi:  dovada de iubire a partenerilor, nevoia de a intari o relatie de cuplu, nevoia de a indeplini un rol parental, nevoia de a oferi ce e mai bun si de a primi inapoi sau din teama de a ramane singur la batranete.Acest proiect constient care este copilul poate ascunde o serie de dorinte inconstiente care vor influenta destinul noului nascut.

Odata cu aflarea vestii ca este insarcinata, femeia incepe sa se gandeasca la propriul copil. Cum nu are o reprezentare asupra lui, imaginea pe care si-o creeaza este una imaginara. Este vorba despre acel copil ideal la care viseaza, presupus a implini totul, a repara totul si a satisface totul. In realitate, acest lucru nu este posibil. In felul acesta copilul care va veni pe lume este de cele mai multe ori incarcat cu proiectiile, neimplinirile, asteptarile pe care mama si tatal le-au tesut pentru el si care contribuie la organizarea unui nou destin.

O  dorinta manifestata adesea, mai mult sau mai putin explicit, este aceea de a face sa renasca in mama experienta propriei copilarii. In felul acesta are posibilitatea de a retrai evenimentele fericite sau de a schimba ceea ce a declansat o anumita suferinta.

Multi copii aflati la o varsta frageda vor sa-si imite inaintasii dintr-o loialitate familiala pe care cu totii o detinem si vor sa isi ajute parintii chiar cu pretul sacrificiului propriei fericiri. Ar trebui sa ne incurajam copiii sa-si manifeste propriul potential, sa le respectam dorintele si sa ne intrebam, atunci cand ne dorim ceva pentru ei, daca intr-adevar aceasta este calea lor? Fiecare om are posibilitati imense de a-si stabili singur soarta. Deseori, in mod inconstient, parintii hotarasc traseul pe care copiii sa il urmeze, iar acestia din loialitate il urmeaza.

Ce insemnatate poate capata prenumele
Nu incape indoiala ca in multe cazuri numele de botez, cel de alint si poreclele daruite copilului constituie un indiciu clar cu privire la directia in care parintele doreste sa se indrepte copilul. A boteza un baiat cu prenumele tatalui sau al altui membru din familie ori o fata cu prenumele mamei constituie un act din partea parintilor prin care acestia ii impun copilului o obligatie, o dorinta neimplinita care de voie de nevoie va apasa asupra copilului. Multi copii sunt dotati cu prenumele unui sfant, al unui erou. iar aceasta alegere nu este de cele mai multe ori deloc intamplatoare.

Kahlil Gibran a exprimat cum nu se poate mai frumos si mai bine rolul pe care parintele ar trebui sa il detina in raport cu propriul copil: "Copiii vostri nu-s ai vostri. Ei vin prin voi, dar nu din voi, Si chiar de sunt cu voi nu va apartin. Le puteti darui dragostea voastra dar nu si gandul vostru. Caci ei au propriul lor gand. Va puteti stradui sa fiti ca ei dar sa nu cautati sa-i faceti pe ei asemeni voua . Voi sunteti arcuri, iar ei sageti insufletite pe care le trimiteti inainte."

Text realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta: ro