Iti dezvalui un secret ... Priveste-i copilaria!
O particica importanta din noi, nucleul personalitatii noastre s-a conturat in relatie cu proprii parinti. Daca tu ca femeie povestesti cu lux de amanunte intamplari din copilarie, ce faceai si cum reactionau cei din jur la jocurile tale, cu cine petreceai cel mai placut timpul liber, care era relatia dintre ai tai, ma indoiesc ca si el povesteste cu aceeasi placere si frecventa acest lucru.
Ce sa le faci, nu le sta in natura sa povesteasca! Sunt insa momente cand parti din trecut ies la iveala si e bine sa le acorzi importanta pentru ca te vor ajuta sa il intelegi.

Relatia cu propria lui mama
Nu putine sunt cazurile in care relatia mama-fiu capata o importanta exagerata.
Cand se intampla acest lucru? Atunci cand femeia isi gaseste ratiunea de a trai in rolul matern, uitand de propria feminitate. Aceasta situatie nu ar avea loc daca relatia dintre ea si partenerul de viata ar fi una armonioasa. Un partener hiperautoritar, delasator care nu-si exprima admiratia si recunostinta pentru femeia care ii este alaturi o determina pe aceasta sa-si manifeste frustrarile in relatie cu propriul copil. O femeie careia i-a lipsit tatal, iar acum ii lipseste partenerul, poate hotari sa nasca pentru a umple un gol emotional. Baiatul se naste, iar destinul ii este deja creionat: sa umple lacunele afective ale mamei.

Care sunt implicatiile psihologice asupra evolutiei ulterioare a unui astfel de baiat sunt lesne de ghicit. De cele mai multe ori acesta dezvolta un comportament slab, evitant sau rebel, identificandu-se cu partea materna slaba si respingand partea paterna agresiva. E prototipul baiatului nehotarat, neincrezator in fortele proprii, care dezvolta dependente si caruia ii lipseste o coerenta si consistenta interioara.

Relatia cu tatal
Tatal este cel care il ajuta pe baiat sa-si insuseasca masculinitatea cu tot ceea ce reprezinta ea: putere, actiune, capacitatea de a se indeparta, dar si de a se intoarce, iar mama trebuie sa lase loc liber prezentei tatalui.
Tatii mai au si o alta mare responsabilitate pentru fiii lor. Ei sunt cei care le dau  "autorizatia" de a-si dezvolta si latura feminina (sensibilitatea, empatia). Niciun barbat nu este doar barbat si nicio femeie nu este doar femeie.
Lovindu-se de o atitudine paterna dura si rigida - "Apara-te! Nu mai plange! Plateste cu aceeasi moneda! Fii barbat!", baiatul nu are alta optiune decat sa inabuse ce are mai feminin si i-ar permite sa intre mai usor in rezonanta cu femeile.
De aceea daca partenerul tau este "prea barbat", acum il poti intelege si ajuta sa trezeasca partea sensibila din el.
Indragostindu-se, barbatul va fi capabil sa refaca legatura cu feminitatea lui de copil, fara sa i se mai para un lucru primejdios. In femeia pe care o iubeste regaseste o parte din el insusi.

Nu stiu daca esti constienta insa ceva s-a schimbat.
Chiar daca barbatii inca detin cheile puterii economice si politice, daca noua zecimi din marii patroni ai Frantei continua sa fie barbati, iar pentru competente echivalente iau salarii cu 10-15% mai mari decat colegele lor, in viata lor s-a produs o schimbare profunda.

Isi doresc sa fie fericiti in viata personala, sa-si educe copiii, sa se implineasca sufleteste.  Lasandu-si deoparte nelipsitul scut al virilitatii si al suprematiei, barbatii patrund tot mai mult in universul emotiilor, al intimitatii, rezervat pana nu demult femeilor.

Text realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta: ro