Nu am ratat discutiile din ultima vreme despre “dezastruosul bacalaureat” si tot scandalul iscat in jurul subiectului. Nu am ratat nici stirile despre copii care s-au sinucis sau au cazut in depresie pentru ca au picat. Nu, nu au picat bacalaureatul, ci examenul maturitatii.
Primul dintre multele care ne asteapta de-a lungul vietii. Nu e vorba nici de cunostinte generale, nici de ceea ce ai invatat in anii de liceu. Cred ca e vorba despre asumarea unor responsabilitati si a unui esec.
Si intr-adevar, poate la 18 ani nu multi sunt capabili sa infrunte acest esec. Asa cum altii nu reusesc sa treaca peste moartea parintilor, peste un divort, peste o despartire urata.
Dam tot timpul astfel de examene si nu luam la toate nota de trecere. Fie pentru ca nu am invatat nimic - de la altii, de la noi, fie pentru ca nu ne-am implicat destul, fie pentru ca am fost indeajuns de naivi incat sa spunem "noua nu ni se poate intampla".
Da, intr-adevar, e dramatic cand pici pentru prima oara. Primul esec este dureros, mai ales cand ai presiunea parintilor, a profesorilor si ideea ca viitorul tau depinde de acest examen.
Dar poate de aceea se si numeste "maturizare", poate de aceea de multe ori aceasta nu se intampla cu zambetul pe buze, pentru ca lucrurile frumoase ne pastreaza naivi si copilarosi. Suferintele, in schimb, ne obliga la reevaluari.
Citeste si
Barbatii badarani si femeile insensibile
foto:istockphoto.com
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
