Cand am ajuns in Polivalenta - caci la Polivalenta ne infiintasem pe la ora 22, dar intrarea in incinta ne-a fost pecetluita cu multe stopuri pe culoarul de acces pentru presa - show-ul celor de la Gorillaz era la start. Iar multimea, intre doua piese din playlistul trupei si alte cateva remixate, din repertoriul "international", isi punea, ca si noi, probabil, problema daca pe scena se afla adevaratii 2D, Noodle, Murdoc si Russel. Disputele au mai fost temperate insa de proiectiile colorate ce se desfasurau pe ecranul urias de pe scena, din spatele caruia transpareau trei siluete. Daca lumea nu era suficient de convinsa de veridicitatea prezentelor din spatele panoului, Feel Good Inc si Clint Eastwood au starnit ropote de aplauze, multe aclamatii si au sporit vizibil calitatea distractiei.

Gorillaz Soundsystem nu au facut insa decat sa incalzeaza atmosfera pentru prestatia exploziva a celor de la Underworld. Daca in prima jumatate a serii lumea isi facea inca de lucru socializand pe la bar sau la o tigara pe hol, concertul Underworld a umplut sala pana la refuz, oamenii dansand nu doar pe peluza ci si catarati in zonele cu scaune sau, pur si simplu, pe trepte.

Si cand spun exploziv, I mean it! Karl Hyde si trupa nu s-au lasat asteptati prea mult. Am recunoscut imediat decorul minimalist format din tuburile fluorescente asezate precum o orga in spatele scenei si acordurile electrice din Rez, Cowgirl si Beautiful Burnout. Karl a intrat pe scena dezinvolt si energic asa cum il stiam de anul trecut, imbracat in jacheta sa stralucitoare cu paiete si a salutat Bucurestiul, declarand ca se simte atat de bine intors in "atat de frumoasa Romanie". Underworld ne-au oferit un show aproape perfect, in care proiectiile se amestecau halucinant cu laserele si imaginile video filmate cu o camera aflata in microfonul lui Karl. Atmosfera deliranta se completa cu miile de oameni care dansau frenetic in exploziile de lumina, pe binecunoscutele Dinosaur Adventure, Moaner sau Born Slippy.

Nu stiu de ce nu au cantat Dirty Epic, am asteptat piesa cu sufletul la gura timp de doua ore si jumatate, amintindu-mi cat de bine a sunat la jumatatea concertului din 2008. Am plecat insa, de acolo, cu mintea incarcata de aceleasi ritmuri obsesive, electrizante, care m-au convins ca as revedea show-ul celor de la Underworld pe repeat, fara sa ma satur prea curand.

Foto: www.egigs.co.uk