Cam asa patesc si eu cand vine vorba de relatii nepotrivite.  De fiecare data cand apare la orizont un barbat, incadrat cu ochiul liber ca fiind nepotrivit mie, simt fiori care imi fac sufletul sa tresara ca in fata unui montagne-russe pe care il strabat cu viteza maxima.
Oricat ma abtin sa nu ma bag in astfel de relatii, pe care le consider, din instinct, vicioase, tot scap in ele de fiecare data. Imi trebuie acea doza de adrenalina care vine la pachet cu o astfel de relatie pentru a simti ca traiesc. In ciuda faptului ca sunt deplin constienta ca urmarile nu vor fi tocmai cele mai frumoase, ca persoana respectiva imi este total nepotrivita, nu reusesc sa ma abtin.
E o altfel de dependenta – de adrenalina, de traire intensa, de nebunie, de a face ceva care stii foarte bine ca e interzis (la fel ca in copilarie) – dar pe care acum, adult fiind, il poti face fara sa ceri voie nimanui. Si trebuie sa recunoastem ca si o astfel de experienta – sa faci ceva ce nu ai voie – atrage foarte mult. Iti aduci apoi aminte – cu o tresarire in suflet – cum era cand erati impreuna – si mustacesti – ca si cum ar fi  doar secretul tau. Si iti doresti, inconstient poate, iar si iar sa mai ai ocazia sa “scapi” intr-o astfel de relatie doar pentru a mai simti acel sentiment de….putere. De putere asupra ta si a deciziilor pe care le iei.
Eu personal am nevoie de o “gura” de astfel de relatii cand simt ca monotonia si conformismul ma sufoca. Am nevoie de o “gura” de viata traita din plin pana in cele mai adanci simtiri – chiar daca sunt constienta ca si aceste trairi sunt trecatoare. Sunt, insa, multumita ca le-am avut si constienta ca le mai pot avea atunci cand mi le doresc.
Si prefer sa regret un lucru pe care il fac decat unul pe care nu l-am facut din lipsa de curaj.

foto: weheartit.com