(In)Abordabila

Cateva prietene iesite sambata seara in oras si un bar plin de oameni (a se citi barbati). Din aceasta ecuatie reiese ca s-ar putea sa se lase cu ceva flirt si eventual un schimb de numere de telefon.

Totusi, intra mai multe lucruri in acest exercitiu: starea civila, aspectul fizic, disponibilitatea. Dar mai mult decat orice cantareste atitudinea, ceea ce transmite privirea ta, ce tradeaza gesturile, felul in care te pozitionezi.

 

De cele mai multe ori, cand un barbat se indreapta spre o femeie, aceasta va sti inainte ca el sa spuna ceva daca intre ei se va intampla ceva. Din pacate, el nu are sanse prea multe. Vorbele s-ar putea chiar sa ii scada punctajul. Probabil ca cele mai multe dintre noi suntem construite in asa fel incat sa scanam un personaj si sa il condamnam inainte ca el sa isi joace cartile. Dar e un subiect pentru un alt text.

Astazi ne referim la atitudinea ta, a ei, a femeii care s-a asezat la bar. In orice grup exista fata simpatica, draguta in jurul careia roiesc toti barbatii. Ii ofera foc, o bautura, se prezinta, ii cer numarul de telefon, o invita la dans.

Nu e neaparat Laetitia Casta, nici nu respira sexualitate prin toti porii. Dar e sarmanta, e draguta, arata bine si da, pare abordabila. El - masculul timid care stie ca sansele sunt 50%-50% - isi face curaj sa se apropie de o asemenea fata. Nu pare genul care sa il ingenunchieze cu o replica violenta sau eventual sa se simta ca o taratoare.

De partea cealalta este inabordabila. Cea a carei privire spune “nu te apropia de mine decat daca ai ceva foarte inteligent de spus si esti pregatit sa tii piept”. Nu zambeste, nu schiteaza niciun gest prietenesc, si chiar atunci cand te priveste cu interes te simti de parca ai fi dezbracat. S-ar putea sa te ia chiar cu fiori la un moment dat.

Si chiar daca arata bine, daca pare “a catch”, inabordabila va sfarsi singura la bar privind insistent la paharul pe jumatate plin. S-ar putea sa nu o deranjeze, pentru ca de cand a intrat nu ti-a dat nicio sansa, pentru ca atitudinea ei nu te lasa sa te apropii, pentru ca fiecare pas iti scade drastic sansele. Si nu pentru ca e o scorpie, ci pur si simplu pentru ca asta transmite.

 

Cotul sprijinit usor pe bar, pozitia deschisa, zambetul larg, ochii intrebatori, toate invita la conversatie. Dau de inteles ca ar fi loc de un “buna” si de cateva replici agreabile.

Ambele coate pe bar, spranceana ridicata, privirea peste multime, semi-zambetul rece, abia scapat, toate indica o lipsa totala de interes si un previzibil raspuns “Nu”.

 

Asa ca, data viitoare cand iesi in oras si ai chef de un flirt sau de o conversatie simpatica cu un ilustru necunoscut, fii atenta la atitudinea pe care o ai. Disponibila sau nu, interesata sau nu, atitudinea ta transmite un mesaj clar, fie ca e sau nu cel pe care il doresti cu adevarat.

 

comentarii
#   SMihaela
, Duminica, 24.10.10 19:43
si eu sint de acord ca romanii nu stiu sa se poarte firesc ,natural.
 
#  roxana
, Joi, 21.10.10 14:59
Cred ca mai avem destul de mult pana sa ajungem acolo.
In primul rand pentru ca noi nu stim sa fim naturali. Ne place sa pozam, sa adoptam atitudinile altora. Nu ne simtim bine in pielea noastra si de asta falsificam conversatia, rasul, privirea.
Dar sa nu spun "romanii nu au notiunea firescului", ci "multi dintre romani nu stiu sa se poarte firesc".
 
#  Androgyn
, Joi, 21.10.10 14:16
Îmi place mult poporul spaniol. Ca mod de abordare a vieţii, a relaţiilor interumane. Şi îmi place mult să-i observ. Mai deunăzi eram un grup măricel, compus din persoane tinere de ambele sexe, portughezi, turci, olandezi, francezi, chiar şi o tipă din Japonia, un pakistanez, un spaniol, în fine, un context internaţional şi consumam o "citirică" într-un bar spaniol. La un moment dat s-a apropiat de noi, un tip pe la vreo 50-60 de ani, englez stabilit în Spania de ceva vreme şi l-am inclus imediat în grupul nostru, fără vreo problemă. Am râs împreună, am spus glume, iar la plecare a fost suficient un "adios". Nu ne-am schimbat telefoane cu el, totul a fost numai pentru acel moment. Ei bine, nu întâmplător am povestit treaba asta, aparent lipsită de importanţă, ci pentru că defineşte un stil des întâlnit aici: oamenii relaţionează trăind clipa. Le place să te cunoască doar pentru un moment, iar flirtul nu înseamnă neapărat mai mult decât o conversaţie inteligentă între doi (sau mai mulţi) oameni maturi. În Ro, pe de altă parte, în baruri, cluburi, am observat această vânătoare...ele puse pe agăţat, etalându-şi cu nonşalanţă nurii, dar păstrând o atitudine rece, ei, ca nişte adevăraţi tauri, mustind de testosteronul proaspăt injectat după antrenamentul de la sală, încordându-şi muşchii şi împingându-se unii pe alţii ca într-un ritual animalic, încercând să dovedească femelelor că sunt "cei mai tari". Totul numai de faţadă, desigur. Spaniolii au renunţat la falsitate, şi credeţi-mă, flirtul aici are un aer degajat, natural, firesc.
 
 

PeTocuri TV

Get the Flash Player to see this player.