PeTocuri: La ce va ganditi cand auziti prima data pe tocuri?

Dana Deac: Ma gandesc la o aparitie armonioasa, frumoasa, dar fragila. Tocurile creeaza acea fragilitate care defineste feminitatea.

PT: In opinia dumneavoastra, o femeie frumoasa pe tocuri este un cliseu sau o metafora a feminitatii?

DD: Nici una nici alta. O femeie pe tocuri isi "upgradeaza"(daca mi-e permis sa ma exprim asa) frumusetea. O femeie frumoasa pe tocuri este doar o femeie eleganta.

PT: Este frumusetea o arma sau o povara? Dupa Pascal Bruckner, frumusetea este cel mai cumplit blestem.

DD: Eu cred ca frumusetea trebuie expusa doar in muzee, altfel plictiseste foarte repede. Si asta chiar si in situatia in care epiderma ar ascunde si ceva profunzimi. Interesant e sa tindem spre frumusete, dar fara sa o atingem vreodata. Asa e challenging!

PT: Cum se declina feminitatea intr-un mediu profesional precum cel jurnalistic?

DD: Feminitatea conteaza acum nu numai in divertisment. A ajuns proba eliminatorie pentru prezentatoarele de stiri sportive. Mie mi se pare straniu sau poate extrem de artificial sa alegi fete frumoase pentru prezentarea sportului, in conditiile in care unele nu trec nici macar pe la sala. Modelul Barbie Doll  nu e o inventie romaneasca, dar mi se pare o lipsa de respect fata de sportul in sine. Dar ce vorbesc eu, la stirile sportive nu am vazut de mult stiri sportive. E prea mult comert, iar domnisoarele frumoase sunt doar "obiect al exploatarii capitaliste". Sa nu credeti ca sunt impotriva frumusetii prezentatoarelor. Pe Sandra Izbasa as vedea-o cu mare placere prezentand stirile.

PT: Care sunt atributele unui jurnalist perfect?

DD: Nu exista jurnalist perfect si nu cred ca cineva ar avea nevoie de ata o figura in vreo redactie. Modelul meu a fost si va ramane Oriana Fallaci. As vrea ca ziaristii tineri din Romania sa o descopere si atunci presa din tara asta va arata altfel, sunt convinsa.

PT: Ati terminat filozofia si sunteti jurnalist. Mai sunt actuale facultatile cu profil filologic in zille noastre? Le-ati recomanda celor care termina liceul?

DD: Nu pot recomanda ceva, pot doar sa va impartasesc o istorie personala. Fiul meu scrie foarte bine in engleza eseuri, povesti, scenarii de film chiar. Nu a ales filologia, desi ar fi avut sanse mari. Mi-a spus, sec, nu pot sa fac dintr-un hobby un mod de viata, daca vreau sa traiesc decent. Pragmatismul este filosofia generatiei actuale. Sa vedem ce va iesi de aici.

PT: Ce inseamna atitudinea in meseria de jurnalist?

DD: Atitudinea nu are ce cauta in prezentarea stirilor, dar din pacate e practicata in toate casele, mai mari sau mai mici. In presa actuala, nu numai de la noi, mai exista ziaristul de tip Gorgias, pe care daca il intrebi orice are raspunsuri docte, de fin expert si, cel mai bine se vinde acum, ziaristul continuu revoltat, de tip Che Guevara. Si eu am fost pe sticla un ziarist cu atitudine, dar am fost tot timpul in solda omului simplu, spunand adevarul cu orice risc.

PT: Credeti in posibilitatea de a-ti schimba destinul, in coincidente sau intamplari fericite?

DD: Cred in drumul Damascului si nu cred. Cred ca acumularile de experiente umane ne pot schimba la un moment dat viata. Se poate produce saltul calitativ. Care este pragul de la care ne redefinim in raport cu ceilalti? Raspunsuri sunt destule in literatura de specialitate. La nivel individual, salturile tin cont de o oarecare intimitate a ta cu divinitatea, cu transcendentul si, de asemenea, au un reglaj fin, care poate fi ratat cateodata. Asta nu e o regula pentru toti. Cat si ce anume trebuie sa acumuleze un ticalos pentru a se de-ticalosi? Iertarea pacatelor nu inseamna, in mod automat, imacularea individului. Demonstratia de-ticalosirii tine tot de o intimitate cu divinitatea sau cu sinele, pentru spiritele independente.

PT: Ce lipseste societatii noastre pentru a scapa de eterna tranzitie in care ne-am blocat?

DD: Intreaga lume e in tranzitie, nu numai noi. Orizonturile sunt blurate, vremurile sunt tulburi, iar liderii lipsesc cu desavarsire. Suntem in deriva, nu in tranzitie.

PT: Ce a insemnat comunismul pentru Dana Deac?

DD: Pot sa raspund asa: daca nu as fi trait in comunism, cred ca as fi fost un om mai bun.

PT: Ce v-a motivat , desi sunteti  o persoana foarte discreta, sa vorbiti despre un capitol asa de dificil precum boala dumneavoastra?

DD: La noi exista o falsa pudoare, sa nu vorbim despre saraca doamna sau despre bietul om daca are o problema grava de sanatate. Lasa sa ramana la nivelul birfei, e mai interesant asa. In tari civilizate, persoane cu o oarecare celebritate sunt datoare sa dea exemplu de putere si demnitate in timpul suferintei , impartasindu-si propria experienta. O informatie obtinuta prin puterea exemplului poate salva vieti. Eu am salvat deja cateva vieti, asa cum altii m-au salvat pe mine.

PT: Cum va alegeti prietenii?

DD: Cancerul a fost un dur catalizator, iar cei ce au fost cu mine in suferinta mi-au facut cea mai frumoasa declaratie de dragoste de oameni. Am lasat in urma cativa prieteni de vreme buna, dar am langa mine, acum, mult mai multi prieteni de suflet curat.  

PT: Care credeti ca este sansa de supravietuire a printului intr-o lume acaparata de internet?

DD: Aceeasi pe care o are opera ca gen muzical. Intotdeauna vor exista oameni indragostiti de flautul fermecat.

PT: Cum se diferentiaza televiziunea publica de posturile comerciale si cum motivati cetatenii sa aleaga programe care au mai putin legatura cu entertainmentul?

DD: Televiziunea publica ar trebui sa serveasca interesul public. Este tautologic ceea ce afirm eu, dar este si cel mai greu de realizat intr-o lume manelizata deja. Daca faci programe educative si ratingul este mic, imediat ti se aduc reprosuri. E o chestiune de responsabilitate sociala pe care ar trebui sa si-o asume si publicul telespectator.

PT: Cum credeti ca se poate vindeca aceasta inclinatie a romanilor pentru televiziunea/presa de scandal?

DD: Presa de scandal a ajuns sa fie opium pentru popor. Numai o revolutie in media ne mai poate salva. Credeti ca e posibila o astfel de schimbare? Eu nu cred.

PT: Ati reusit sa va compuneti imaginea unei persoane discrete, constiincioase, vertebrale si extrem de corecte. Care sunt compromisurile pe care ati refuzat sa le faceti?

DD: Am refuzat sa mint. Urasc minciuna si pe mincinosi, de aceea cred ca nu voi intra in politica vreodata.