Dar exista intrebarea: poti ierta? Adica poti sa spui cu mana pe inima "te iert" si chiar sa o faci? Sa reiei constructia si sa te apuci din nou de cladit? Nu raman oare niste urme adanci, niste crapaturi care destabilizeaza fundatia?
Daca esti cel/cea care a inselat, te intorci spasit/a si incerci sa repari, sa te schimbi, sa nu mai gresesti, multumind pentru ingaduinta (daca ti-ai dorit-o). Dar daca esti cel/cea ranit/a?

Cum poti sa iti recapeti increderea? Sa nu iti mai faci scenarii atunci cand partenerul intarzie seara, cand iese cu prietenii fara tine, cand simti o dara de parfum strain? Nu vei trai oare mereu cu un semn de intrebare?
Poate totusi este posibil sa iti recapeti increderea daca identifici motivul adevarat care a determinat actiunea de a "insela". Daca e vorba de o pasiune veche sau de o dragoste noua, poti sa ierti, dar poti si sa crezi cu tarie ca se va repeta.

Daca e un strigat dupa atentie, o consecinta a unei relatii care se destrama, atunci iertarea poate aduce dupa sine efortul sustinut al amandurora de a repara ceva, sau pur si simplu iluzia ca relatia mai poate fi salvata cu o ultima respiratie gura la gura.
Sau poate pur si simplu e o "scapare" sub influenta multor cocktailuri sau beri, o ispita in fata careia celalalt a cedat. Si atunci iertarea aduce dupa sine si asumarea riscului ca s-ar putea intampla si a doua oara.

Exista oare si scenariul in care greseala sa nu se mai repete? Deci, daca m-ai inselat, te iert?

foto: istockphoto.com