
Daca ti-a placut “Corpse Bride” si ai urmarit cu insufletire atat de indragita pelicula “Edward, scissor hands”, vei dori, cu siguranta, sa ai si “Melancolica moarte a baiatului stridie” in biblioteca.
Pe Tim Burton l-am descoperit in urma cu multi ani, cel mai probabil, odata cu Edward Omul-Foarfeca. Am fost tentata sa-i urmaresc si celelalte filme si sa-i citesc si cartuliile ilustrate in acelasi registru sofisticat, in care inocenta se impletea aproape naiv cu macabrul.
Burton e un artizan. A conceput acest univers de proscrisi, alienati, copii stranii si monstruleti mecanomorfi, pe care nu ai cum sa nu ii iubesti. Nu trebuie sa fii trist sau intunecat ca sa te atraga aceasta lume de personaje pe jumatate minerale, obiecte, plante sau moluste, condamnate la indiferenta. Ea este fondata, in esenta, pe realitatea contemporana, ilustrand, alegoric si fara lipsa umorului,conditia celor aparent neinsemnati, care nu au forta necesara pentru a infrunta societatea si a supravietui dincolo de rautatile tipic umane.
„Melancolica moarte a baiatului-stridie” exprima cu intensitate suferinta unui adolescent marginalizat, caruia normalitatea ii face rau. Oamenii nu stiu, insa, sa-i iubeasca pe cei care nu le seamana. Povestile lui Tim Burton te transporta la un alt nivel al imaginatiei. Vei empatiza cu micile personaje, te vei amuza, vei plange si cu siguranta vei zambi, in final.
Tim Burton, MELANCOLICA MOARTE A BAIATULUI STRIDIE, editura Humanitas, 2008












Print







