Nu mi-a luat prea mult sa imbratisez moda, dar mi-am petrecut foarte mult timp incercand sa aproximez si sa contracarez reactiile pe care manifestul ei le provoaca. Si spun asta deoarece, in loc sa culeg roadele unui impact vizual placut, am fost mai degraba preocupata de a nu starni acele mici tam-tamuri pe care ni le ofera orice simpla plimbare, incursiune spre serviciu sau aparitie degajata intr-un mijloc de transport in comun din aceasta tara.
In Romania e usor pentru oricine sa fie critic de moda. Oricine indrazneste sa iti atraga atentia in timp ce mergi relaxata spre parc sau grabita spre birou sau sa iti faca o seama de observatii pertinente vizavi de culoarea parului, inaltimea tocurilor, motivul pentru care porti blana, imprimeul rochiei. Daca, prin cine stie ce nesabuinta, cutezi sa contesti judecatile de valoare care ti se aduc in egala masura de la doamne respectabile, domnisoare mai putin respectabile si cu un vocabular indoielnic, tineri foarte constienti de propriul simt al umorului sau muncitori cu o igiena verbala precara, ai incurcat-o. Pentru ca, in principiu, nu o sa iti sara nimeni in aparare, si, sa fim cinstiti, o sa vrei sa iti strici ziua aparandu-ti punctul de vedere in fata unei persoane care nu trebuie sa fi citit vreodata Vogue ca sa aiba niste notiuni elementare de bun simt?
Moda strazii, ca vrea, ca nu vrea, nu prea are sanse sa infloreasca sau macar sa se dezvolte neciuntita pe aceasta baza minata. Ma intreb, atunci, ce ar trebui sa facem pentru ca, si in Romania, sa ne putem purta stilul personal fara rezerve si fara nevoia de a ne cenzura de mai multe ori inainte de a iesi din casa, de teama eventualelor comentarii, rautati, agresivitati? Cunoastem fiecare ce se intampla atunci cand indraznim sa urcam in RATB purtand ceva care pentru noi e "deosebit", insa pentru ceilalti nu respecta criteriul obisnuit de "simplu, normal, cunoscut, care-nu-sare-in-ochi". Imaginati-va atunci ce s-ar intampla daca am luat la purtat o pereche de Jeffrey Campbell sau de Sam Edelman pe strazile din Bucuresti, cand pana si un ruj rosu arborat pe buze, peste un machiaj nude, face "furori" in timpul zilei. Si nu in sensul academic... Imi veti spune, acum, ca atata lume alege un taxi sau masina personala pentru a se feri de astfel de lucruri. Si totusi, de ce sa facem asta cand avem posibilitatea transportului public? Cand, sa vrei sa arati bine a devenit o provocare?
De ce sunt tocurile privite drept ceva scandalos? De ce combinatia de platforme si sosete trei sferturi capata, pe strazile din Romania, o "aura" diavoleasca? O scurta calatorie cu metroul mi-a demonstrat (din nou) ca reactia cetatenilor la vederea unor itemuri vestimentare simple, chiar de baza, e similara cu cea la contactul vizual cu un nud plimbandu-se linistit prin multime. Am o presimtire, totusi, ca nudul s-ar bucura de ceva mai multa ignoranta si ceva mai putine exclamatii.
Foto: www.jeffreycampbellshoes.com
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
Bianca
Nu vrea sa inteleaga ca poate mie imi plac rochiile lungi sau poate sandalele mai descupate si ca pot sa port atata timp cat numai ea spune ca am picioarele urate si Oprah Winfrey si Naomi Campbell poarta si ele iar Oprah are 6 degete.Dar cum acolo este o lume libera in care fiecare are voie sa aiba stilul de viata si vestimentar pe care il vor.Aici se rade si daca alegi sa fi vegetarian.Ce sa mai vorbim daca alegi ca intr-o zi torida sa iti pui pe cap o palarie de paie si sa indraznesti sa te duci la Unirii cu ea pe cap.Pai toata lumea o sa se uite la tine ca la carnaval si o sa iti zica ca numai bunica la tara poarta asa ceva chiar daca e plin podiumul lui Marc Jacobs cu palarii.
Dar asta e tara noastra de cacao.