Prima intalnire: cine pe cine minte?

Ai intalnire cu tipul nou de care iti place. Stii deja ce rochie o sa porti, cum te machiezi si ti-ai pregatit zambetul de seducatoare. La randul lui, si el are grija sa fie on his best behaviour. Iar eu stau si ma intreb: cati dintre noi au curajul sa se dezvaluie asa cum sunt in realitate chiar de la prima intalnire?

Dincolo de regulile sociale, general acceptate (sa nu injuri, sa nu te strambi, sa nu te imbeti, etc), orice participant la jocul social al datingului stie ca pentru a obtine ce vrea (a se citi sex), trebuie sa respecte niste reguli. Fie ca le citeste pe net pe siteuri de specialitate, in reviste, le aude de la prietenii cei mai buni  sau, pur si simplu, le iutuieste, si un barbat si o femeie stiu ca la o prima intalnire trebuie sa creeze acea prima impresie decisiva. Zambetul trebuie sa aiba o anume deschidere, fluturarea genelor sa se petreaca la un anumit ritm, numarul de priviri directe sa fie accentuate de ocheade pe furis. Uneori buzele te tradeaza intentionat si nu stii ce sa faci cu ele. Trebuie sa te imbraci in asa fel incat sa pari sexy, dar nu vulgara, ingrijita, dar nu obsedata de moda (si (prin urmare greu de intretinut), independenta, dar nu feminista. Te faci ca accepti sa platesti pe din doua, dar te duci discret la baie "sa-ti pudrezi nasul" cat achita doar el nota de plata. Te limitezi la un singur pahar de vin ca nu cumva sa incepi sa-i povestesti cum ti-a ramas ceara lipita de picioare cand te-ai epilat ultima data. Nu deschizi subiecte delicate si pastrezi o conversatie politicoasa, dar care sa nu fie plictisitoare. Si te intrebi in permanenta ce gandeste despre tine.

Ei bine, eu cred ca se gandeste cat de bine ar fi daca lucrurile ar fi simple si nu ar trebuie sa faca eforturi sa para altceva decat este. Caci si ei, barbatii, trec prin acelasi ritual. Cu totii ne impunem niste restrictii ce tin de codul social, dar mai mult de atat, de niste asteptari pe care le avem, conditionate de clisee sau de propriile noastre limite. Ne  e frica sa ne purtam firesc, sa fim noi insine, sa dezvaluim despre noi orice ne-ar pune intr-o situatie stanjenitoare pentru ca vrem sa pastram aparentele. Cine suntem dincolo de aceste aparente, posibilul viitor partener afla doar dupa cateva astfel de intalniri ipocrite. Lucruri mai bune, dar si lucruri mai rele. Ca ideea ta de distractie este sa zaci pe canapea uitandu-te la seriale cu un ceai verde in brate, ca ai 5 pisici cu nume de prajituri si ca dorm cu tine in pat, ca iti intinzi parul la salon de 2 ori pe luna, ca cheltuiesti o groaza de bani pe haine, ca uneori injuri cand esti stresata, ca ai prietene care te suna la 2 noaptea pentru ca au pofta de ceva dulce, ca ai frici si nevoi de confirmare pe care el va trebui sa le domoleasca. Si cate si mai cate alte detalii, care la prima intalnire scapa printre randuri. Si care sunt valabile si in cazul lui.

Cred ca gasirea unui partener adecvat ar fi mult mai usoara si ne-am stresa mai putin daca am avea curajul (sau inconstienta) sa fim noi insine de la prima intalnire. Macar am castiga timp. Sigur asa a gandit si cea/cel care a inventat speed datingul.

Citeste si: "Ar fi bine sa luam o pauza"

"Ce nu ai putea ierta intr-o relatie"


foto: hepta.ro

PeTocuri TV

Get the Flash Player to see this player.