Iata un titlu care suna siropos si parca desprins dintr-o carte americana de self-help. Cu toate astea nu m-am putut abtine. Pentru ca m-am surprins simtindu-ma vinovata atunci cand sunt bucuroasa, cand am o zi buna, cand rad, cand zambesc. Privirile aspre din jur ma mustra pentru clipele de bucurie.
Ma trezesc cu zambetul pe buze. Si imi iau micul dejun si plec zambind spre birou. Avantul mi-e taiat de privirea incruntata a vecinei, de "amabilitatea" doamnei de la metrou si mai apoi de privirile curioase ale calatorilor.
Urmeaza colegii de cafea care privesc toti somnorosi si imbufnati lichidul amarui si pufaie suparati.
E abia ora 9 si jumatate si mi-am pierdut zambetul. Se aduna apoi e-mailurile, intalnirile, ceva nervi si nerabdarea de a termina ziua.
Nu ne mai bucuram de nimic in mod special, nu ne mai place nimic si multe zile decurg in semi-depresii. Si cand toata lumea traieste in imbufnare ajungi sa te simti vinovat ca esti fericit.
Bucuria, rasul si buna-dispozitie ar trebuie sa fie coordonatele firesti. Ar trebui sa ne umplem zilele cu soare iar momentele de "furtuna" sa fie exceptiile. In schimb, noi am ajuns sa fim surprinsi de o perioada de fericire, sa nu stim cum sa o acceptam si cum sa o traim.
"Ce ai de zambesti asa?" sau "tu ce-ai patit de esti asa fericita?" sunt intrebari sub forma de repros care iti taie elanul si te fac la un moment dat sa te intrebi ce e in neregula.
Absolut nimic. Din pacate, noi ne-am defectat. Am uitat sa ne bucuram si ni se pare mult mai normal sa fim nefericiti. Atunci cand iti merge prost, te aliniezi trendului general, nimeni nu te invidiaza, nimeni nu poate sa iti strice starea. Bucuria, din pacate, implica si riscuri.
Dar cel mai mare risc este acela de a nu o simti sau recunoaste.
foto: istockphoto.com
Citeste si:
Print
Adauga la favorite
Trimite prin Y!m
Alte articole
