Daca m-ai iubit, sau inca ma mai iubesti cum poti sa ma jignesti, sa imi arunci niste vorbe atat de grele? Cum poti sa aduni toate vorbele dulci si momentele frumoase, sa le faci pachet si sa le arunci intr-un tomberon?

Sa zicem ca am gresit. Si iti recunosc. Si a fost un moment de ratacire, sau nu ti-am acordat destula atentie. Te-a durut, te-am ranit si poate mi-am dat seama ca nu te iubesc atat de mult pe cat credeam.
In acest punct nu ar trebui sa urmeze o discutie? Sau macar o despartire civilizata, cu urmele ei de regret si poate niste lacrimi in timp ce usa se inchide?
Nu e nimic civilizat sau normal sa imi arunci hainele pe geam. Nimic normal in a ma injura, jigni, in a arunca cu vorbe goale si in a tavali o poveste frumoasa printr-o mocirla. Nu poti sa negi ca am trait intens si ca am invatat unul de la celalat.

Se spune de obicei ca femeile sunt isterice, ca ranite nu stiu sa paraseasca sau sa fie parasite. Si totusi barbatii actioneaza la fel.
Sa devin din "iubita mea", "nenorocita aia", sa nu ma mai saluti, sa imi intorci spatele si sa ma blestemi printre dinti.

Cam cat de grav trebuie sa greseasca o femeie pentru ca despartirea sa se transforme intr-un circ ieftin?